Madrid · Ce să vezi

Cine Doré

O fațadă cu curbe albe, litere vechi și o marchiză de altă epocă te oprește pe loc la poarta de nord a cartierului Lavapiés: e Cine Doré, bijuteria modernistă a cartierului și sediul Filmoteca Española. Aici nu vei vedea ultima premieră comercială, ci cinema clasic, film mut cu pian live și copii restaurate, la un preț aproape simbolic. E, probabil, cel mai bun raport calitate-preț cultural din Madrid și una dintre puținele clădiri moderniste care au supraviețuit unui oraș care a dărâmat prea multe lucruri frumoase.

De la „palatul semințelor” la Filmoteca

Doré s-a deschis ca sală de cinema la începutul secolului al XX-lea și și-a primit fațada actuală în anii douăzeci, operă a arhitectului Críspulo Moro Cabeza, în acel modernism târziu cu linii moi și elegante care la Madrid aproape n-a lăsat urme. Pe dinăuntru păstrează faianță și vitralii originale în hol, așa că spectacolul începe înainte să te așezi.

La început era un cinema foarte ieftin, de cartier, unde oamenii veneau să-și petreacă după-amiaza ronțăind pumni de semințe în timpul filmului. Cu podeaua acoperită de coji, și-a câștigat porecla afectuoasă de „palatul semințelor”. Contrastul e delicios: pe dinafară părea un teatru de rang, iar pe dinăuntru avea publicul cel mai castizo și mai gălăgios din Madrid.

În 1963 s-a închis ca cinema comercial și a stat ani la rând gol, pe jumătate în ruină, cu târnăcopul dându-i târcoale foarte de aproape, ca atâtor clădiri frumoase din Madridul de atunci. L-a salvat primăria, care l-a cumpărat în 1982, iar după o restaurare atentă s-a redeschis în 1989 ca sala principală a Filmoteca Española. Ce vezi azi e un supraviețuitor: ar fi putut sfârși ca parcare.

Ce poți vedea (și cu cât)

Filmoteca Española e arhiva cinematografică națională, iar programul ei de la Doré e un ciclu continuu de retrospective de regizori, cinema clasic internațional, recuperări ale filmului spaniol și proiecții de film mut cu acompaniament muzical live. Se schimbă în fiecare săptămână și apare într-un program lunar pe care îl poți lua chiar de la casa de bilete.

Prețul e aproape același de ani de zile și e în jur de 3 € biletul individual, cu abonamente pentru mai multe proiecții și mai ieftine. Nu sunt nici floricele, nici reclame: filmele încep la ora exactă și se proiectează în versiune originală cu subtitrări. Pentru un cinefil e un loc de pelerinaj; pentru orice călător, un plan imbatabil pentru o după-amiază ploioasă.

Clădirea are, în plus, o librărie specializată în cinema și o cafenea cu terasă care vara funcționează ca sală în aer liber, cu proiecții de seară pe acoperiș. Terasa aceasta de vară e unul dintre secretele pe care madrilenii le descoperă abia după ani.

De neratat

Fațada modernistă

Curbe albe, litere de epocă și marchiză: din puținul modernism care supraviețuiește la Madrid.

Holul original

Faianță și vitralii din anii douăzeci pe care aproape nimeni nu se oprește să le privească înainte să intre în sală.

Film mut cu pian live

Una dintre mărcile Filmotecii: proiecții cu muzică interpretată în sală.

Terasa de vară

Cinema în aer liber pe acoperiș, unul dintre cele mai bine păstrate secrete pentru seară din centru.

Cum se încadrează în plimbarea ta prin Lavapiés

Doré marchează limita de nord a cartierului Lavapiés, la un pas de piața Antón Martín și de piața ei agroalimentară. De aici tot cartierul coboară în pantă: în trei minute ajungi pe Calle de Argumosa, cu terasele ei; în zece, în Plaza de Lavapiés; iar mergând spre sud, la Mercado de San Fernando, la La Tabacalera și la La Casa Encendida.

E și foarte aproape de Paseo del Arte: Museo Reina Sofía e la șapte minute de mers pe jos, așa că poți lega o dimineață cu „Guernica” de o după-amiază de cinema clasic fără să iei metroul. O combinație foarte madrilenă, de altfel.

Verifică programul înainte să mergi, pentru că sunt proiecții la prânz, după-amiaza și seara, iar cele bune se epuizează. Și dacă vrei contextul cartierului — corralas, cigarreras, originea numelui Lavapiés —, traseul Viavoy numit Lavapiés multicultural începe chiar la această ușă și coboară de aici cu o ghidă locală la ureche.

Întrebări frecvente

De ce i se spunea „palatul semințelor”?

Pentru că la începuturile lui era un cinematograf foarte ieftin, de cartier, iar oamenii veneau să-și petreacă după-amiaza mâncând semințe cu pumnul în timpul filmului. Cu podeaua acoperită de coji, și-a câștigat porecla afectuoasă de „palatul semințelor”. Îmi place la nebunie contrastul: pe dinafară părea un teatru de clasă, iar înăuntru aveai publicul cel mai pitoresc și mai gălăgios din Madrid, prăpădindu-se de râs. Lavapiés curat din primul minut.

A fost pe punctul de a dispărea?

Da, și e încă în picioare aproape prin minune. S-a închis ca cinematograf comercial în 1963 și a stat ani de zile gol, pe jumătate în ruină, cu târnăcopul dându-i târcoale foarte aproape, ca la atâtea clădiri frumoase din Madridul acela. Până la urmă l-a salvat Primăria, care l-a cumpărat în 1982; după o restaurare atentă, s-a redeschis în 1989 ca sală a Filmotecii. Așa că ce vezi e un supraviețuitor: ar fi putut ajunge o parcare.

Descoperă Madrid și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Madrid

Círculo de Bellas Artes

Mănăstirea Descalzas Reales

Cazarma Monteleón

Clădirea Carrión

Clădirea Telefónica

Estanque Grande