Estanque Grande e inima socială a parcului Parque del Retiro și probabil locul unde Madridul se vede cel mai bine pe sine: o oglindă de apă cu bărci cu vâsle, cupluri care râd încercând să nu se ciocnească și, în fundal, colonada monumentală a lui Alfonso al XII-lea înălțându-se deasupra apei. Miroase a apă dulce și a vâslă udă, și se aud plescăitul, râsetele și câte o tobă în depărtare. Să închiriezi o barcă costă foarte puțin și e, fără discuție, unul dintre cele mai bune planuri ieftine din oraș.
De la naumahiile regale la bărcile de închiriat
Lacul n-a fost săpat pentru distracție. Când a fost construit, pe vremea lui Filip al IV-lea și a Buen Retiro, servea pentru naumahii: bătălii navale în miniatură puse în scenă pentru amuzamentul curții, cu ambarcațiuni adevărate și decoruri. Se plimbau pe el și în gondole regale. Acolo unde azi niște turiști râd vâslind stângaci, odinioară curtea mima războaie pe apă.
Toate acestea făceau parte din Palacio del Buen Retiro, reședința de agrement unde regii se „retrăgeau” de la curte. Din palat n-a rămas aproape nimic — doar Casón del Buen Retiro și Salón de Reinos —, dar grădina în care se plimbau se păstrează întreagă. Parcul nu s-a deschis complet poporului decât în 1868, după revoluția care a detronat-o pe Isabela a II-a. De atunci poporul nu l-a mai lăsat din mână: azi ar fi de neconceput o duminică la Madrid fără Retiro plin de lume.
În 2021, UNESCO a declarat Patrimoniu Mondial ansamblul format din Paseo del Prado și Retiro, sub un nume minunat: „Peisajul Luminii”. A fost primul peisaj cultural din Madrid care a primit această recunoaștere.
Monumentul lui Alfonso al XII-lea și bărcile
Marea colonadă semicirculară care domină lacul e monumentul lui Alfonso al XII-lea, ridicat prin subscripție publică la începutul secolului al XX-lea. Regele călare încununează ansamblul, iar în jur se desfășoară zeci de sculpturi de lei, sirene și figuri alegorice. A ieșit dintr-un concurs câștigat de arhitectul José Grases Riera și n-a fost inaugurat decât în 1922, la aproape patru decenii după moartea monarhului.
Alfonso al XII-lea a fost regele care i-a readus pe Bourboni pe tron în 1874, după Prima Republică; i s-a spus „Pacificatorul” pentru că a încheiat războaie și a adus câțiva ani de liniște. A murit de tuberculoză la doar douăzeci și șapte de ani. Monumentul l-a promovat văduva lui, și de aceea te privește de atât de sus un rege care abia a avut timp să domnească.
Bărcile cu vâsle se închiriază la debarcaderul de pe malul de vest, cu vreo 6-8 € pentru o jumătate de oră bună, în funcție de sezon și de ziua săptămânii. Să vezi monumentul din mijlocul lacului, cu soarele coborând, e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face în acest oraș aproape fără să cheltuiești nimic. În weekend e coadă: mergi în timpul săptămânii sau dis-de-dimineață.
De neratat
Bărcile cu vâsle
Vreo 6-8 € pentru o jumătate de oră bună la debarcader. În timpul săptămânii nu e coadă.
Monumentul lui Alfonso al XII-lea
Colonadă semicirculară cu lei, sirene și un rege ecvestru; inaugurat în 1922.
Chioșcurile
Măsuțe de fier sub copaci, vermutul de la jumătatea dimineții și imaginea care nu se schimbă.
„Peisajul Luminii”
Retiro și Paseo del Prado sunt Patrimoniu Mondial din 2021.
Cum se încadrează în vizita ta la Retiro
Lacul e pe axa centrală a parcului și e reperul după care te orientezi. La zece minute de mers pe jos spre sud se află Palacio de Cristal, colțul cel mai fotografiat din Retiro; spre vest, ieșirea pe la Puerta de Alcalá; iar coborând spre sud-vest, Cuesta de Moyano cu tarabele ei de cărți vechi și intrarea pe Paseo del Arte, unde se află Museo del Prado și Museo Reina Sofía.
În jurul lacului sunt și chioșcurile dintotdeauna: măsuțe de fier, scaune la umbră și madrileni care se opresc la jumătatea dimineții fără nicio grabă. E o imagine care nu se schimbă de generații. Un vermut la robinet cu măslina lui sau o cafea cu gheață dacă apasă căldura, în timp ce trec patinatori, câini și câte o flașnetă în depărtare.
Duminică după-amiaza e momentul în care Retiro funcționează la capacitate maximă: cercuri de tobe, păpușari, familii întregi și bărcile pline. Dacă preferi liniștea, mergi în timpul săptămânii dis-de-dimineață, când sunt doar alergători. Traseul Viavoy numit Bulevardul Artei și El Retiro se termină chiar aici, după ce străbate cele trei mari muzee, cu o ghidă locală care ți-l povestește pe drum.
Întrebări frecvente
Cine a fost Alfonso al XII-lea, cel de pe cal?
Regele care i-a readus pe Bourboni pe tron în 1874, după încurcătura Primei Republici. I s-a spus „Pacificatorul” pentru că a încheiat războaie și a adus câțiva ani de liniște. Dar a avut o viață foarte scurtă: a murit de tuberculoză la doar douăzeci și șapte de ani, foarte tânăr. Acest monument uriaș l-a promovat văduva lui, și de aceea te privește de atât de sus un rege care, de fapt, abia a apucat să domnească.
Și cine a proiectat o asemenea colonadă?
A ieșit dintr-un concurs câștigat de arhitectul José Grases Riera și a fost o lucrare de mulți ani: atâta piatră și atâta bronz nu se ridică în două zile. N-a fost inaugurat decât în 1922, la aproape patru decenii după moartea regelui. E unul dintre acele monumente gândite să te facă să te simți mic, de oriunde l-ai privi. Și chiar reușește.
