Madrid · Ce să vezi

Palatul de Cristal

Palacio de Cristal

Mergi printre copacii din Retiro, pădurea se deschide și îl vezi: un palat întreg făcut din sticlă, transparent, oglindindu-se într-un iaz cu rațe și, uneori, lebede negre. Pentru mulți oameni acesta e cel mai frumos colț al Madridului și e greu să-i contrazici. Ce aproape nimeni nu știe e că n-a fost ridicat nici ca un capriciu romantic, nici ca salon de petreceri, ci ca o seră gigantică pentru a expune plante tropicale aduse de pe cealaltă parte a lumii.

O seră pentru o expoziție colonială

Palacio de Cristal l-a construit arhitectul Ricardo Velázquez Bosco în 1887 pentru Expoziția Generală a Insulelor Filipine, pe atunci colonie spaniolă. Funcția lui era strict practică: să țină la cald plantele tropicale aduse din arhipelag, ca o cușcă de lumină pentru o junglă importată. Iazul, cu mica lui grotă și cascada artificială, servea la răcorirea și umezirea aerului.

Inspirația venea de la Londra: Crystal Palace, acel pavilion imens din fier și sticlă care a uimit la marea expoziție din 1851 și care a lansat moda construcțiilor din sticlă în toată Europa. Jumătate din Europa și-a vrut propriul palat de cristal; Madridul l-a pus să plutească deasupra unui iaz, și tot el câștigă partida.

Și aici vine partea incomodă a atâta frumusețe. La expoziția aceea din 1887 n-au fost aduse doar plante: au fost aduși și oameni, bărbați și femei din insule, ca să fie „expuși” trăind într-un sat reconstituit, ca parte din decor. Mai mulți s-au îmbolnăvit din cauza frigului din Madrid și unii au murit aici, foarte departe de casă. E bine să știi asta când privești această clădire: în spatele unei sticle atât de luminoase e o poveste cât se poate de întunecată.

Ce se vede azi și când să mergi

Azi înăuntru nu sunt plante, ci instalații de artă contemporană care se schimbă la câteva luni, programate de Museo Reina Sofía. Multe dintre ele se joacă cu lumina și cu transparența clădirii înseși, iar unele au rămas memorabile. Intrarea e gratuită și spațiul se poate parcurge în zece minute.

Gol sau plin, ce merită cu adevărat drumul e arhitectura: cupola din fier și sticlă pe plan de cruce greacă, nervurile metalice și ceramica lui Daniel Zuloaga care decorează frizele exterioare, un detaliu la care aproape nimeni nu se uită. Și mai ales reflexia: la anumite ore, palatul și imaginea lui în apă formează un singur cristal tăiat de linia iazului.

Cel mai bun moment e la jumătatea dimineții în timpul săptămânii sau la sfârșitul după-amiezii: la prânz, și mai ales în weekend, scara de la intrare e o coadă continuă de fotografii. Toamna, cu frunzele galbene și ceața joasă, ansamblul e cel mai frumos. Iar iarna, la prima oră, cu brumă, nu e aproape nimeni.

La o sută de metri, același arhitect a construit Palacio de Velázquez, din cărămidă și ceramică, care găzduiește și el expoziții gratuite și pe unde trec mult mai puțini oameni.

De neratat

Reflexia în iaz

La anumite ore, palatul și imaginea lui formează un singur cristal tăiat de linia apei.

Ceramica lui Zuloaga

Frizele exterioare sunt decorate cu ceramică de Daniel Zuloaga: aproape nimeni nu le observă.

Instalațiile de la Reina Sofía

Artă contemporană care se schimbă la câteva luni, cu intrare gratuită.

Palacio de Velázquez

La o sută de metri, al aceluiași arhitect, din cărămidă și ceramică, și cu mult mai puțină lume.

Cum se încadrează în vizita ta la Retiro

Palacio de Cristal se află în jumătatea de sud a parcului, la vreo zece minute de mers pe jos de Estanque Grande și de colonada lui Alfonso al XII-lea. Un traseu bun intră pe la Puerta de Alcalá, coboară până la lac, continuă până la Palacio de Cristal și iese pe Cuesta de Moyano, cu tarabele ei de cărți vechi, deja la începutul lui Paseo del Arte.

Tot aproape e și statuia Îngerului Căzut, una dintre foarte puținele din lume dedicate diavolului, aflată — potrivit plăcuței din zonă — la 666 de metri deasupra nivelului mării. Coincidența e prea bună ca să nu treci pe acolo.

Întregul parc a fost grădina privată a regilor până în 1868, iar în 2021 UNESCO a declarat Patrimoniu Mondial ansamblul format din Retiro și Paseo del Prado sub numele „Peisajul Luminii”. Traseul Viavoy numit Bulevardul Artei și El Retiro leagă cele trei mari muzee de acest parc, povestit de o ghidă locală în ritmul tău.

Întrebări frecvente

De unde s-au inspirat pentru acest palat de sticlă?

De la fratele lui mai mare din Londra: Crystal Palace, acel pavilion imens de fier și sticlă care a uimit lumea la marea expoziție din 1851 și a pus în modă construcțiile din sticlă în toată Europa. Cel din Madrid e, în mic și în frumos, un ecou al acelei febre. Jumătate de Europă și-a vrut propriul palat de cristal; noi l-am pus să plutească deasupra unui lac, și uite că tot el câștigă partida.

Ce anume se expunea la acea expoziție?

Aici vine partea incomodă a atâtei frumuseți. La Expoziția Filipinelor din 1887 nu s-au adus doar plante: s-au adus și oameni, bărbați și femei din insule, ca să fie „expuși” trăind într-un sat reconstituit, ca și cum ar fi fost parte din decor. Mai mulți s-au îmbolnăvit din cauza frigului din Madrid, iar unii au murit aici, foarte departe de casă. În spatele acestei sticle atât de luminoase se ascunde o poveste foarte întunecată.

Descoperă Madrid și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Madrid

Palatul Regal din Madrid

Plaza de Cibeles

Plaza de España

Plaza de Lavapiés

Plaza de Oriente

Plaza del Callao