Madrid · Ce să vezi

La Tabacalera

O clădire enormă din piatră nobilă, cu o poartă imensă, care nu se potrivește cu căsuțele din jur: e vechea Real Fábrica de Tabacos din Madrid, unde timp de peste două secole mii de femei — celebrele cigarreras — au rulat trabucuri de mână și s-au organizat înaintea aproape oricărui alt colectiv muncitoresc din Spania. Azi o parte e centru social autogestionat și spațiu de artă, și de cum treci de poartă înțelegi: pereții sunt acoperiți de murale de la podea până la tavan, strat peste strat, într-o explozie de graffiti care se reînnoiește fără oprire.

De la cărți de joc și rachiu la trabucuri

Clădirea a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea din ordinul lui Carol al III-lea, dar nu ca fabrică de tutun: s-a născut ca Real Fábrica de Aguardientes y Naipes. Aici se distila licoare și se făceau pachete de cărți de joc. Abia în 1809, cu Iosif Bonaparte pe tron, a fost transformată în fabrică de tutun și a pornit deja cu vreo opt sute de cigarreras. De la cărți și rachiu la trabucuri, fără să schimbe zidurile.

Ce a urmat e una dintre cele mai importante povești muncitorești din Madrid. Cigarreras au ajuns să fie mii, lucrând în hale uriașe cu propriile reguli, cu creșa lor și cu o solidaritate de fier. Au fost printre primele muncitoare organizate din Spania, femei cu glas într-o vreme care nu-l dădea niciuneia.

Când în secolul al XIX-lea au început să sosească mașinile de rulat care le amenințau locurile de muncă, n-au tăcut: au fost proteste răsunătoare și episoade în care s-au năpustit cu lovituri asupra mașinilor ca să le oprească. Mai mult de un supraveghetor le respecta, ca să nu spunem că se temea puțin de ele. De aceea cigarreras au ajuns aproape o legendă a Madridului muncitoresc și apar înfățișate în literatura și în zarzuela epocii.

Centrul social și muralele

Fabrica s-a închis în secolul al XX-lea, iar clădirea a rămas ani la rând prea puțin folosită. În 2010 o parte a fost cedată unui proiect de autogestiune a vecinilor și de atunci funcționează ca centru social cu ateliere, grădini, activități comunitare și, mai ales, artă urbană. Treci de poartă și găsești curți și hale cu murale de la podea până la tavan, care se repictează constant: nu există două vizite la fel.

Miroase a vopsea, a umezeală de clădire veche și a cafea de bar improvizat. Neobișnuit e contrastul: o fabrică regală din secolul al XVIII-lea transformată în cea mai liberă pânză a cartierului. Intră, fă o tură prin curți, uită-te la ateliere. Nimeni n-o să-ți ceară nimic. Aici arta e a celui care trece.

Altă parte a clădirii găzduiește spații expoziționale cu administrare publică, ce programează fotografie și artă contemporană cu acces gratuit. Sub același acoperiș conviețuiesc, așadar, două modele foarte diferite, iar această conviețuire face parte din ce dă locului farmec.

Un avertisment practic: fiind un spațiu autogestionat, programul variază și unele zone pot fi închise în funcție de activitate. Nu e un muzeu: e o clădire vie, cu avantajele și dezavantajele care vin odată cu asta.

De neratat

Curțile cu murale

Graffiti de la podea până la tavan, repictat constant: nu există două vizite la fel.

Amintirea cigarreras

Mii de muncitoare organizate înaintea aproape oricărui alt colectiv muncitoresc din Spania.

Poarta din secolul al XVIII-lea

Fațada unei fabrici regale care a început făcând rachiu și cărți de joc, nu tutun.

Sălile de expoziții

Fotografie și artă contemporană cu administrare publică, cu acces gratuit, sub același acoperiș.

Cum se încadrează în plimbarea ta prin Lavapiés

La Tabacalera se află pe calle Embajadores, artera care coboară drept spre sud și care e ea însăși o galerie de artă urbană în aer liber. Urcând ajungi în cinci minute la Mercado de San Fernando și la Plaza de Lavapiés; coborând, la La Casa Encendida și la ronda. Iar spre vest, la zece minute, e Ribera de Curtidores: duminică dimineața, Rastro ajunge practic până la poartă.

Combinația ideală de duminică e exact aceasta: Rastro la prima oră, La Tabacalera la jumătatea dimineții ca să încetinești ritmul printre murale, apoi vermut în La Latina sau pe Calle de Argumosa. E unul dintre cele mai bune planuri gratuite din Madrid.

Dacă vrei să înțelegi cartierul din jurul clădirii — de ce aici conviețuiesc vecini de peste optzeci de naționalități, ce erau corralas, de unde vine numele Lavapiés —, traseul Viavoy numit Lavapiés multicultural trece pe aici cu o ghidă locală care ți-l povestește în timp ce mergi, în ritmul tău și fără conexiune.

Întrebări frecvente

A fost mereu fabrică de tutun?

Ei bine, nu, și aici e partea curioasă. A fost ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, din ordinul lui Carol al III-lea, ca Real Fábrica de Aguardientes y Naipes; adică aici se distila rachiu și se făceau cărți de joc. Abia în 1809, cu Joseph Bonaparte, fratele lui Napoleon, pe tron, a fost transformată în fabrică de tutun... și a pornit deja cu vreo opt sute de cigarreras, muncitoare care rulau țigări. De la cărți și rachiu la țigări, fără să schimbe zidurile.

E adevărat că muncitoarele de la țigări se revoltau?

Și încă cum. Când, în secolul al XIX-lea, au început să sosească mașinile de rulat care le amenințau locurile de muncă, nu au tăcut: au fost proteste răsunătoare și chiar episoade în care s-au năpustit cu lovituri asupra mașinilor ca să le oprească. Mai mult de un supraveghetor le respecta, ca să nu spunem că se temea puțin de ele. De aceea cigarreras au ajuns aproape o legendă a Madridului muncitoresc.

Descoperă Madrid și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Madrid

Manuela Malasaña

Mercado de San Fernando

Mercado de San Miguel

Muzeul Prado

Muzeul Reina Sofía

Muzeul Thyssen-Bornemisza