Coborând din Lavapiés spre ronda de Valencia, o clădire de cărămidă neomudejară te întâmpină cu afișe uriașe și tineri care intră și ies cu sacoșe de pânză. E La Casa Encendida, un centru cultural care pare să aibă mereu ceva: o expoziție de fotografie, un atelier, un concert, o proiecție în aer liber pe acoperiș. E granița de sud a cartierului, punctul în care Lavapiés privește spre restul orașului, și unul dintre locurile unde se simte cel mai bine pulsul culturii contemporane madrilene.
Un nume luat dintr-o poezie
Clădirea a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea ca sediu al vechii instituții de economii care susține azi centrul, în acea cărămidă neomudejară pe care Madridul a adoptat-o la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru școli, biserici și arene de tauri. Privea cu coada ochiului spre arhitectura din al-Andalus, cu arcadele ei oarbe și desenele geometrice, iar rezultatul are un aer inconfundabil madrilen.
Numele nu e publicitar: vine din „La casa encendida” (Casa aprinsă), volumul de poezii pe care Luis Rosales l-a publicat în 1949, iar moștenitorii lui au fost cei care au dat voie să se folosească titlul. În poem, casa e „aprinsă” de amintire și de cei dragi care au locuit-o, nu de becuri. E un nume perfect pentru un loc care, într-adevăr, nu se stinge niciodată.
De la deschiderea ca centru cultural la începutul anilor 2000, La Casa Encendida a devenit una dintre cele mai consecvente programări din Madrid în artă contemporană, film documentar, muzică experimentală, mediu și programe educative. O bună parte din activitatea ei e gratuită sau la preț simbolic, lucru rar la instituții de acest nivel.
Ce e înăuntru (și pe acoperiș)
Centrul e organizat pe patru etaje și funcționează în același timp ca sală de expoziții, cinema, sală de curs și bibliotecă. Expozițiile temporare sunt de obicei de fotografie, videoartă și instalație, cu nume internaționale și curatoriat solid; cinemaul programează documentare și cicluri tematice; iar mediateca e un spațiu de lucru deschis, foarte folosit de vecini și studenți.
Secretul pe care mulți madrileni îl descoperă abia după ani e sus: terasa de pe acoperiș, o grădină la înălțime cu priveliști asupra acoperișurilor din sudul centrului, unde vara se organizează cinema în aer liber, concerte și sesiuni de muzică cu apusul în fundal. Proiecțiile de vară se umplu, așa că e bine să-ți iei bilet imediat ce apar.
La parter sunt o cafenea și un magazin-librărie de specialitate. Și cum centrul are o vocație explicit socială și ecologică, vei găsi des ateliere, grădini urbane, târguri de schimb și activități pentru familii în weekend. Intrarea în clădire e liberă; se plătesc doar unele activități, aproape mereu sub 5 €.
De neratat
Terasa de pe acoperiș
Grădină la înălțime cu cinema de vară, concerte și priveliști asupra acoperișurilor din sudul centrului.
Expozițiile
Fotografie, videoartă și instalație cu curatoriat internațional și intrare foarte accesibilă.
Numele poetic
Luat din volumul lui Luis Rosales din 1949, cu permisiunea moștenitorilor lui.
Cărămida neomudejară
Stilul adoptat de Madrid la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu arcadele oarbe și geometria din al-Andalus.
Cum se încadrează în plimbarea ta prin Lavapiés
La Casa Encendida încheie traseul firesc al cartierului. Coborând de la Cine Doré, la poarta de nord, trecând pe Calle de Argumosa, prin Plaza de Lavapiés și pe lângă Mercado de San Fernando, ajungi aici în vreo douăzeci și cinci de minute de plimbare la vale. La două sute de metri e La Tabacalera, celălalt mare spațiu cultural al cartierului, mult mai brut și autogestionat: perechea de contraste e perfectă.
E și foarte aproape de Paseo del Arte: Museo Reina Sofía e la zece minute de mers pe jos, așa că poți lega „Guernica” de o expoziție de fotografie contemporană fără să iei vreun mijloc de transport. Iar gara Atocha, cu grădina ei tropicală sub copertina de fier din secolul al XIX-lea, e la un sfert de oră.
Verifică programul înainte să mergi, pentru că clădirea se schimbă complet după ce e pe afiș. Dacă vrei contextul cartierului din jur — cele optzeci de naționalități, corralas, povestea cigarreras —, traseul Viavoy numit Lavapiés multicultural se termină chiar aici, cu o ghidă locală care îl povestește în timp ce mergi.
Întrebări frecvente
De unde vine numele acesta atât de frumos?
Dintr-o carte de poezii minunată. Se numește așa după „La casa encendida” („Casa aprinsă”), publicată în 1949 de poetul din Granada Luis Rosales, iar moștenitorii lui au fost cei care au dat permisiunea de a folosi titlul. În poem, casa e „aprinsă” de amintire și de ființele dragi care au locuit-o, nu de becuri. Un nume perfect pentru un loc care, într-adevăr, nu se stinge niciodată. Poezia dând nume culturii cartierului.
