E cea mai înșelătoare fațadă din Madrid. Sobră, din piatră și cărămidă, aproape austeră, în mijlocul forfotei comerciale de pe calle Preciados: nimeni n-ar bănui ce ascunde în spate. Mănăstirea Descalzas Reales a fost timp de secole refugiul celor mai puternice femei din regalitatea europeană, care intrau aici cu zestre plătită în artă. Rezultatul e o colecție care îți taie respirația — tapiserii țesute după cartoanele lui Rubens, pânze de Tițian și Brueghel, o scară cu fresce — într-o mănăstire de clauzură în care încă trăiesc călugărițe.
Palatul care a devenit mănăstire
Clădirea s-a născut ca palat, și în el s-a născut în 1535 Ioana de Austria, fiica împăratului Carol al V-lea și sora lui Filip al II-lea. Viața ei a fost foarte grea: au măritat-o foarte tânără cu prințul moștenitor al Portugaliei, el a murit lăsând-o însărcinată, ea a născut un băiat — viitorul rege Sebastian — și după câteva săptămâni a fost chemată înapoi în Spania ca să guverneze. A trebuit să-și lase bebelușul acolo și nu l-a mai văzut niciodată.
În 1559, deja văduvă și la douăzeci și patru de ani, Ioana și-a transformat casa natală în mănăstire de clarise desculțe. Și iată detaliul pe care aproape nimeni nu-l știe: a fost singura femeie admisă vreodată în Compania lui Isus, în secret și sub nume de bărbat. O iezuită clandestină de sânge regal.
De atunci, mănăstirea a devenit refugiul preferat al femeilor din casa de Austria. A trăit aici, printre altele, împărăteasa Maria, o altă fiică a lui Carol al V-lea, care fusese împărăteasă în Europa Centrală și care, rămasă văduvă, a lăsat totul și s-a retras între aceste ziduri cu suita ei de doamne, până la moarte. Nu era o mănăstire oarecare: era aproape o curte secretă de femei de sânge imperial. Și cum fiecare intra cu zestrea ei, iar zestrele acestea se plăteau în opere de artă, mănăstirea a adunat una dintre cele mai extraordinare colecții private din Europa.
Ce se vede în vizită
Vizita începe cu scara principală, acoperită de fresce din secolul al XVII-lea care deschid în perspectivă falsă zidurile și tavanul: e unul dintre acele spații care îi fac pe oameni să se oprească brusc și să ridice capul. De acolo se străbate claustrul de sus, cu capelele-relicvar, și un șir de săli în care atârnă opere de Tițian, Brueghel cel Bătrân, Zurbarán sau Sánchez Coello.
Piesa-vedetă e seria de tapiserii țesute la Bruxelles după cartoanele lui Rubens, „Triumful Euharistiei”, comandată de infanta Isabela Clara Eugenia: zece tapiserii monumentale de o calitate care se susține fără probleme în fața oricărui muzeu european.
Multă vreme locul a rămas aproape uitat, până când, la mijlocul secolului al XX-lea, s-a descoperit în ce condiții trăiau călugărițele: foarte sărace, înconjurate de o avere în opere de artă pe care nu le puteau vinde. S-a hotărât deschiderea ca muzeu tocmai ca să fie salvată. Azi e în continuare mănăstire de clauzură: în timp ce tu privești tapiseriile, de cealaltă parte a zidului trăiește o comunitate.
De neratat
Scara cu fresce
Ziduri și tavan pictate în perspectivă falsă: momentul în care toată lumea ridică privirea.
Tapiseriile lui Rubens
„Triumful Euharistiei”, țesut la Bruxelles după cartoanele maestrului flamand.
Relicvarul
Zeci de relicvare și obiecte de devoțiune adunate de infantele și împărătesele care au trăit aici.
Clauzura vie
E încă o mănăstire locuită: de cealaltă parte a zidului sunt călugărițe cât durează vizita ta.
Cum s-o vizitezi și cu ce s-o combini
E important să știi asta înainte să mergi: accesul e doar cu vizită ghidată, în grupuri mici și cu ore stricte, iar înăuntru nu se pot face fotografii. Biletul obișnuit e în jur de 8 € și există intervale cu intrare gratuită pentru cetățenii UE la anumite ore după-amiaza. Cumpără online, pentru că locurile sunt puține și în sezonul aglomerat se epuizează cu zile înainte. Socotește o oră bună de vizită.
Se află în plin centru, la cinci minute de Puerta del Sol și la alte cinci de Plaza del Callao, așa că se potrivește în orice itinerar. Combinația firească e spre vest: Descalzas, Teatro Real, Plaza de Oriente, Palacio Real și Catedral de la Almudena, toate în linie dreaptă și în mai puțin de un kilometru.
Dacă te interesează acest strat al Madridului Habsburgilor — mănăstirile regale, femeile de la curte, palatele care nu par palate —, traseul Viavoy numit Madrid Istoric și Regal include vizita în interiorul mănăstirii Descalzas, povestită de o ghidă locală, și continuă apoi prin Madridul Habsburgilor până la Plaza Mayor.
Întrebări frecvente
Cine a fost Juana de Austria, fondatoarea?
O femeie cu o viață foarte grea. Au măritat-o foarte tânără cu prințul moștenitor al Portugaliei, iar el a murit lăsând-o însărcinată; a născut un băiat, viitorul rege Sebastian, și după doar câteva săptămâni au chemat-o în Spania ca să guverneze. A trebuit să-și lase acolo copilul și nu l-a mai văzut niciodată. Și acum partea incredibilă: a fost singura femeie primită vreodată în Compania lui Isus, iezuiții, în secret și sub nume de bărbat. O iezuită clandestină de sânge regal.
A mai trăit aici vreo altă femeie puternică?
Multe, dar una strălucește în mod deosebit: împărăteasa Maria, o altă fiică a lui Carol al V-lea, care fusese împărăteasă a întregii Europe Centrale. Când a rămas văduvă a lăsat totul și s-a retras între aceste ziduri cu o suită de doamne, și aici a murit. Imaginează-ți nivelul: sub același acoperiș au trăit fondatoarea, fiică de împărat, și o împărăteasă întoarsă la simplitate. Nu era o mănăstire oarecare, era aproape o curte secretă de femei de sânge imperial.
