Fier, sticlă și cărămidă, din 1903, în cel mai bun moment al arhitecturii europene de piețe, și încă în funcțiune ca piață adevărată. L-a proiectat Félix Navarro după modelul Les Halles din Paris, cu o hală mare, deschisă, acoperită de o structură metalică aparentă. Și e construit exact deasupra liniei zidului roman.
Arhitectura fierului
Piețele metalice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea răspund unei schimbări tehnice și uneia igienice. Fierul permitea acoperirea unor deschideri mari fără sprijine intermediare, iar asta dădea o hală deschisă; iar ventilația încrucișată, împreună cu lumina de sus, rezolvau problemele sanitare ale piețelor în aer liber.
Aici structura e din coloane de fontă și ferme metalice, cu închidere de cărămidă și ferestre mari, iar acoperișul se înalță într-un luminator longitudinal care luminează centrul halei de sus. E schema pe care o fixase Parisul și care a fost copiată în toată Europa.
Restaurarea integrală de acum câțiva ani a recuperat structura originală și a modernizat instalațiile, iar rezultatul a fost printre cele mai lăudate din Spania în categoria lui: clădirea a fost păstrată ca clădire și ca piață, fără s-o transforme într-un centru comercial gastronomic, cum s-a întâmplat în alte orașe.
O piață care a rămas piață
Asta o deosebește cel mai mult. Aici majoritatea tarabelor vând în continuare produse de dus acasă: pește, carne, legume, fructe și murături, cu clienți din cartier care își fac cumpărăturile săptămânale. Zona de degustare există, dar n-a înlocuit funcția originală.
Produsul de referință vine din grădinile de legume ale văii fluviului Ebro, cu borraja (limba-mielului) ca emblemă locală — o legumă de iarnă care aproape nu se mănâncă în afara Aragonului —, plus ceapa de Fuentes, ternasco, mielul de lapte aragonez, și brânzeturile din Pirinei.
Chiar alături, în stradă, se păstrează porțiunea de zid roman cu turnurile ei semicirculare, pentru că piața a fost ridicată exact pe linia incintei. Să ieși de la cumpărături și să dai peste o cortină de zid din secolul al III-lea e destul de obișnuit în orașul acesta.
De neratat
Modelul Les Halles
Structură de fontă și ferme metalice cu luminator longitudinal care luminează hala de sus, ca la Paris.
A rămas piață
Majoritatea tarabelor vând produse de dus acasă, cu clienți din cartier. N-a devenit centru gastronomic.
Deasupra zidului roman
A fost ridicată exact pe linia incintei din secolul al III-lea, a cărei porțiune cu turnuri se vede pe strada de alături.
Borraja
Produsul emblematic al grădinilor de pe Ebro, o legumă de iarnă care aproape nu se mănâncă în afara Aragonului.
Cum se încadrează în vizita ta la Zaragoza
Se află la cinci minute de Plaza del Pilar, spre vest, lângă Torreón de la Zuda și zidurile romane. E un loc de trecere firesc între centru și cartierul El Gancho, unde se află biserica San Pablo.
Se închide după-amiaza devreme și nu e deschisă duminica, așa că trebuie s-o pui în program dimineața. Ce funcționează e s-o vizitezi înainte de prânz și s-o legi de El Tubo, zona de tapas din centrul vechi, care e la zece minute.
Intrarea e liberă, iar vizita durează douăzeci de minute. Merită să intri chiar dacă nu cumperi nimic: e una dintre puținele piețe istorice spaniole care păstrează în același timp clădirea și funcția.
Întrebări frecvente
Ce e zidul acela de piatră chiar alături?
Lipit de piață ai cel mai bine păstrat tronson al zidului roman. Zaragoza a fost întemeiată de împăratul Augustus pe la anul 14 înainte de Hristos, cu numele de Caesaraugusta; de aici, deformat de secole și de arabul Saraqusta, vine „Zaragoza”. Lângă acele ziduri vei vedea o statuie din bronz a lui Caesar Augustus: e o copie a unui original roman foarte celebru pe care Italia l-a dăruit orașului în 1940. Uite, patru pași despart șunca de împărat.
