E cea mai mare rămășiță romană din Zaragoza și a stat sub casele din centru aproape două mii de ani. A ieșit la iveală în 1972, la demolarea unei clădiri, iar ce a apărut a fost un teatru cu o capacitate de vreo șase mii de spectatori, printre cele mai mari din Hispania. Azi îl parcurgi pe pasarele care trec pe deasupra gradenelor, sub un acoperiș translucid care îl protejează fără să-l închidă.
Un teatru pentru un oraș de veterani
A fost construit în secolul I, pe vremea lui Tiberius, iar scara lui spune multe despre ce era Caesaraugusta: o colonie de veterani ai legiunilor care în câteva decenii a devenit unul dintre cele mai importante orașe din nord-estul peninsulei, cu for, port fluvial, terme și acest teatru.
Gradenele erau organizate pe trei niveluri cu acces separat, iar împărțirea aceasta era socială: magistrații și elitele ocupau rândurile de jos, aproape de scenă, și cu cât urcai mai sus, cu atât statutul era mai jos. Femeile și sclavii stăteau chiar sus de tot.
Se păstrează o bună parte din gradenele de jos, orchestra semicirculară, accesele boltite și traseul scenei, plus rămășițe ale marmurelor care o îmbrăcau. Și e ceva rar: se văd și locuințele medievale și moderne construite deasupra, integrate în parcurs.
Cum a fost descoperit și cum e prezentat
Descoperirea din 1972 a fost întâmplătoare: la demolarea unor clădiri pentru a construi pe teren au apărut structuri romane, iar săpăturile ulterioare au confirmat treptat că sub un cvartal întreg din centru era un teatru complet. Lucrările au fost oprite, iar terenul a devenit sit arheologic.
Soluția muzeografică e printre cele mai bune din Spania în categoria ei. Un acoperiș translucid protejează ansamblul de ploaie fără să-l închidă sau să-l întunece, iar parcursul se face pe pasarele înălțate care îți permit să vezi gradenele de sus fără să calci pe ele.
Centrul de interpretare include o proiecție care reconstituie virtual clădirea completă, iar resursa aceasta e necesară: fără ea, e greu să-ți faci o idee despre volumul original pornind de la gradenele păstrate. E unul dintre puținele cazuri în care reconstituirea digitală aduce cu adevărat ceva.
De neratat
A apărut în 1972 din întâmplare
La demolarea unor clădiri pentru a construi. Sub un cvartal întreg din centru era un teatru complet.
Șase mii de spectatori
Printre cele mai mari din Hispania, construit în secolul I. Îți dă măsura a ce era Caesaraugusta.
Gradenele erau o ierarhie
Trei niveluri cu acces separat: cu cât mai sus, cu atât statutul mai jos. Femeile și sclavii, sus de tot.
Se văd casele de deasupra
Parcursul integrează locuințele medievale și moderne construite peste sit de-a lungul secolelor.
Cum se încadrează în vizita ta la Zaragoza
Se află în plin centru istoric, la cinci minute de Plaza del Pilar, în cartierul Magdalena. Face parte din Ruta de Caesaraugusta împreună cu forul, portul fluvial și termele.
Biletul combinat pentru cele patru muzee iese mult mai ieftin decât vizitele separate și se cumpără la oricare dintre ele. Dacă vizitezi unul singur, acesta e cel care impresionează cel mai mult, de departe.
Socotește patruzeci de minute, cu proiecția inclusă. Cele patru muzee împreună ocupă o jumătate de zi lungă și funcționează foarte bine ca plan pentru o zi ploioasă sau pentru o după-amiază caniculară, pentru că sunt toate acoperite.
Întrebări frecvente
Se protejau de soare ca acum?
La fel ca acum, și asta e gluma minunată a locului. Romanii întindeau peste gradene o copertină uriașă, velarium, o pânză care se desfăcea cu frânghii și scripeți mânuiți de marinari, experți în greement, ca publicul să nu se coacă la soare. Două mii de ani mai târziu, marele cort translucid pe care îl vezi deasupra face exact același lucru: dă umbră gradenelor. Se schimbă materialul, nu ideea. Îmi place să cred că arhitectul modern i-a făcut cu ochiul celui roman.
Existau locuri mai bune și mai proaste?
Foarte, și era scris în lege. Locul tău depindea de cine erai. În față, aproape de scenă, magistrații și oamenii de vază; în spate, urcând, poporul de rând; iar sus de tot, aproape atingând cerul, femeile și sclavii. Augustus a ajuns să reglementeze asta printr-o lege, ca nimeni să nu se așeze unde nu-i era locul. Cu alte cuvinte: mergeai la teatru atât ca să vezi piesa, cât și ca să fii văzut, iar gradenele întregi erau un portret al societății, ordonat de sus până jos. Vitrină curată.
S-a descoperit totul dintr-odată, în ’72?
A apărut dintr-odată, dar scoaterea lui la lumină a costat o viață întreagă. De la acea descoperire întâmplătoare, arheologii au săpat aici mai bine de treizeci de ani, strat cu strat, în timp ce orașul discuta ce să facă cu un asemenea dar îngropat. Până la urmă a câștigat teatrul: muzeul nu și-a deschis porțile decât în 2003, iar clădirea modernă din jur a trebuit să se reinventeze ca să nu-l strivească. Ce vezi e, în fond, un oraș întreg cedându-i locul propriului trecut. Lucru rar, crede-mă.
