Turnul ei e probabil cel mai frumos dintre turnurile mudéjar din Zaragoza: octogonal, din cărămidă, cu panouri de împletituri și ceramică smălțuită care acoperă tot fusul și un acoperământ care îl încununează fără să rupă ritmul. Domină un cartier din orașul vechi care își păstrează trama medievală practic intactă.
Cărămida ca limbaj
Stilul mudéjar aragonez s-a născut dintr-o limitare materială: în valea fluviului Ebro nu există cariere apropiate de piatră bună, așa că meșterii zidari — maeștri constructori de tradiție andaluză care au continuat să lucreze după cucerirea creștină — au dezvoltat un limbaj decorativ complet pe bază de cărămidă.
Tehnica constă în a așeza piesele în relief, ieșind din planul zidului, astfel încât lumina razantă să creeze umbră și, odată cu ea, desenul. La asta se adaugă plăci de ceramică smălțuită în verde și alb încastrate în goluri. Tot efectul se obține cu cel mai ieftin material care există.
Pe acest turn se văd mai multe panouri cu motive diferite: romburi, împletituri în opt, arcade oarbe mici și frize, suprapuse în registre succesive pe măsură ce urci. E practic un catalog al repertoriului mudéjar aragonez pe un singur fus.
Cartierul din jur
La Magdalena e unul dintre cele mai vechi cartiere din centru și își păstrează trama medievală: străzi înguste, cotituri, piețe mici și o țesătură urbană care contrastează cu scara monumentală a Plaza del Pilar, la cinci minute.
E și cartierul cu cea mai multă viață alternativă din oraș, cu localuri mici, artă urbană pe zidurile oarbe ale clădirilor, librării și o populație tânără și studențească. Amestecul acesta de tramă medievală și atmosferă contemporană e ce face interesantă plimbarea prin el.
În același cartier se află Museo del Teatro de Caesaraugusta, cea mai mare rămășiță romană din oraș, apărută în 1972 chiar sub aceste cvartale. Suprapunerea straturilor — roman, mudéjar, medieval, actual — se simte mergând câțiva metri.
De neratat
Desenul se face cu umbră
Cărămida e așezată în relief ca lumina razantă să creeze motivul. De aceea la amiază turnul pare plat.
Un catalog pe un singur fus
Romburi, împletituri în opt, arcade oarbe mici și frize suprapuse în registre: aproape tot repertoriul mudéjar aragonez.
S-a născut dintr-o limitare
În valea fluviului Ebro nu există piatră bună, așa că meșterii zidari au făcut arhitectură de prim rang cu cel mai ieftin material.
Cartierul își păstrează trama
Străzi înguste și piețe mici medievale, cu viață alternativă și artă urbană. Contrastează cu scara din jurul Pilar.
Cum se încadrează în vizita ta la Zaragoza
Se află la capătul de est al centrului istoric, la cinci minute de Plaza del Pilar și la două de teatrul roman. E zona cea mai plăcută din centru pentru o plimbare fără monumente în jur.
Interiorul are un program foarte restrâns, legat de slujbe, și e ușor să-l găsești închis, așa că vizita e în practică la exterior: înconjori turnul, îl privești din piață și mergi mai departe. Merită s-o faci în lumină razantă, care e momentul în care desenul cărămizii se citește.
Împreună cu biserica San Pablo, la capătul opus al centrului, formează perechea de turnuri mudéjar de neratat ale orașului. Doar cel de la San Pablo e patrimoniu mondial, iar amândouă trec neobservate pentru majoritatea vizitatorilor.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă cuvântul acesta, mudéjar?
E un cuvânt arab minunat și puțin trist: mudayyan, care înseamnă cam „cel căruia i se îngăduie să rămână”, cel îmblânzit. Așa au fost numiți musulmanii care, după cucerirea creștină, au rămas să trăiască aici păstrându-și credința și obiceiurile. Și, mai ales, meseria, pentru că nimeni nu lucra cărămida ca ei. Seniorii creștini le comandau biserici, iar ei le acopereau cu geometrie de moschee. Toată această artă se naște din acea conviețuire ciudată: turnuri creștine făcute de mâini care se rugau altfel.
De ce din cărămidă și nu din piatră?
Din pură geografie, și aici stă genialitatea. În valea fluviului Ebro nu există cariere bune de piatră la îndemână, dar lut pentru cărămidă e cât cuprinde. Așa că ceea ce în alte locuri ar fi fost semn de sărăcie aici a devenit artă: meșterii zidari au învățat să se joace cu cărămida ca și cum ar fi fost dantelă, așezând-o în o mie de feluri pentru ca lumina să deseneze umbre, și o îmbrăcau în ceramică smălțuită ca să-i dea culoare. Să transformi materialul cel mai umil în bijuterie: asta e arta mudéjar într-o frază.
