Un pătrat aproape perfect cu arcade jos și galerii sus, prins sub Monte Urgull, care funcționează ca marele salon al Părții Vechi. Primul lucru care atrage atenția când ridici privirea sunt numerele pictate deasupra fiecărui balcon, de la unu la o sută și ceva. Nu sunt numere de case: sunt locuri numerotate, pentru că această piață a fost zeci de ani o arenă de corride.
Balcoanele numerotate
Sistemul funcționa așa: în zilele de corridă se închideau intrările, se delimita arena în centru, iar locuitorii își închiriau balcoanele publicului ca și cum ar fi fost loje. Numerotarea servea la vânzarea acestor locuri, și de aceea fiecare deschidere poartă cifra ei pictată, încă vizibilă la aproape toate.
Piața a fost ridicată în 1817, după ce orașul fusese distrus, și a fost gândită de la început ca spațiu polivalent: piață de mărfuri, ceremonii publice, sărbători și, de asemenea, spectacole taurine. Această polivalență explică designul închis, cu doar patru intrări în colțuri.
Clădirea cu ceas care domină ansamblul a fost mai bine de un secol Primăria. În 1947 primăria s-a mutat în vechiul Gran Casino de lângă plajă, care era închis de la interzicerea jocurilor de noroc din 1924, iar piața și-a pierdut funcția instituțională, dar a păstrat tot restul.
Unde începe Tamborrada
În noaptea dintre 19 și 20 ianuarie, la ora douăsprezece fix, aici se ridică steagul orașului și începe Tamborrada, marea sărbătoare a orașului San Sebastián. Timp de douăzeci și patru de ore la rând mii de localnici, îmbrăcați în bucătari și în soldați napoleonieni, străbat orașul bătând în tobe și în butoaie.
Originea stă în ocupația napoleoniană și în incendiul din 1813: disciplina militară franceză, parodiată de localnicii care mergeau după apă la fântâni ținând pasul cu butoaiele, a sfârșit prin a deveni tradiție. Faptul că marea sărbătoare a orașului e o batjocură la adresa unei armate invadatoare spune destul despre caracterul locului.
În restul anului piața e târg, concerte, copii care se joacă și terase, iar în jurul ei pornesc străzile cu cea mai mare densitate de baruri de pintxos din lume. Arcadele, în plus, dau adăpost când plouă, ceea ce în acest oraș se întâmplă des.
De neratat
Numerele de pe balcoane
Erau locuri numerotate pe care locuitorii le închiriau în zilele de corridă. Piața funcționa ca arenă.
Aici începe Tamborrada
La miezul nopții dintre 19 și 20 ianuarie se ridică steagul și încep douăzeci și patru de ore de tobe în tot orașul.
O sărbătoare care parodiază o invazie
Originea stă în batjocorirea disciplinei militare franceze, ținând pasul cu butoaie de apă.
Ceasul a fost primăria
Până în 1947, când primăria s-a mutat în vechiul Gran Casino de pe plajă, închis din 1924.
Cum se încadrează în vizita ta la San Sebastián
E punctul de plecare firesc al Părții Vechi. De aici, în câțiva metri, pornesc străzile cu pintxos, biserica San Vicente, bazilica Santa María del Coro, Muzeul San Telmo și drumul care urcă pe Monte Urgull până la statuia Sfintei Inimi.
Pe latura de sud, Boulevard desparte orașul vechi de cartierul nou și te duce în cinci minute la Primărie și la începutul plajei La Concha. Pe latura de nord cobori în portul pescăresc în trei minute.
Ora bună e cea a aperitivului, între unu și trei, sau cea de seară, după ora opt. E o oprire de zece minute în sine, dar e locul de unde se organizează tot cartierul.
Întrebări frecvente
Ce era clădirea aceea cu ceas care domină piața?
Bună întrebare. Clădirea aceea cu ceasul a fost timp de peste un secol Casa Consistorial, primăria orașului Donostia. În 1947 consiliul local s-a mutat într-un loc de lux: vechiul Gran Casino de lângă plaja La Concha, care era închis de când Spania interzisese jocurile de noroc, în 1924. Piața și-a pierdut astfel primăria, dar n-a pierdut nici o fărâmă de viață.
E adevărat că aici începe faimoasa Tamborrada?
Și încă cum! În noaptea dinspre 19 spre 20 ianuarie, ziua Sfântului Sebastian, la douăsprezece fix se ridică aici steagul orașului și începe Tamborrada: douăzeci și patru de ore la rând în care mii de locuitori din Donostia, îmbrăcați în bucătari și în soldați napoleonieni, bat toba și butoiul prin tot orașul. Începe și se termină în această piață și te asigur că nu există om din Donostia care să nu se emoționeze auzind primul răpăit. Este cea mai mare zi a noastră.
