O semilună aproape perfectă îmbrățișată de doi munți, cu o insulă chiar la gura golfului care ține loc de dop împotriva valurilor. E considerată adesea cea mai bună plajă urbană din Europa, iar motivul nu e doar nisipul: curba aceasta funcționează ca fațada orașului, cu promenada, balustrada albă și clădirile din spate formând o singură compoziție.
De ce apa e mereu liniștită
Geografia face toată treaba. Golful e închis de Monte Urgull la est și de Monte Igueldo la vest, iar în mijlocul gurii lui stă insula Santa Clara, care frânge intrarea valurilor din Marea Cantabrică. Rezultatul e o pânză de apă blândă la câțiva metri de o mare care pe plaja de alături se sparge cu putere.
Această protecție naturală e cea care a permis să se nască aici vacanța de vară spaniolă. În secolul al XIX-lea baia de mare se prescria ca tratament medical și era nevoie de apă liniștită și puțin adâncă: La Concha îndeplinea ambele condiții și era la o zi de drum de Madrid.
Mareea schimbă mult plaja. La reflux apare o întindere enormă de nisip tare pe care se poate merge aproape până la insulă; la flux apa ajunge practic până la zid, iar nisipul se reduce la o fâșie îngustă. E bine să te uiți la tabelul mareelor înainte să cobori.
Balustrada, ceasul și stabilimentul balnear
Balustrada albă din 1910 care străbate toată promenada e probabil elementul de mobilier urban cel mai ușor de recunoscut din Spania. Profilul ei se repetă apoi în felinare, ceasuri și balustrade din tot orașul, până a devenit un fel de semnătură grafică a orașului San Sebastián, reprodusă pe suveniruri și logouri.
La capătul de vest e La Perla, vechiul stabiliment balnear unde aristocrația făcea băi în valuri, azi centru de talasoterapie. Iar la capătul de est, clădirea Primăriei, care a fost Gran Casino din Belle Époque până când Primo de Rivera a interzis jocurile de noroc în 1924 și a rămas fără rost.
Merită să faci toată promenada de la un capăt la altul, cam doi kilometri pe teren plat de la Primărie până la Ondarreta, trecând pe la Pico del Loro. După-amiaza e plimbarea de socializare a orașului și nu există un mod mai bun de a înțelege dimensiunea locului.
De neratat
Insula ține loc de dop
Santa Clara frânge valurile la gura golfului. De aceea apa e blândă la câțiva metri de o mare agitată.
Balustrada din 1910
Profilul ei se repetă în felinare și ceasuri din tot orașul și funcționează ca semnătură grafică a orașului San Sebastián.
Mareea schimbă plaja
La reflux apare o întindere enormă de nisip tare; la flux apa ajunge aproape până la zid.
Primăria era cazinoul
Gran Casino din Belle Époque până când jocurile de noroc au fost interzise în 1924. A rămas fără rost și a sfârșit ca primărie.
Cum se încadrează în vizita ta la San Sebastián
E axa în jurul căreia se organizează totul. La capătul de est începe Partea Veche, cu Plaza de la Constitución la cinci minute; spre vest continui spre Ondarreta și Peine del Viento. În spate e cartierul nou, cu catedrala Buen Pastor.
Insula Santa Clara se vizitează vara cu barca din port, cu traversări scurte și dese. Are un far mic, un debarcader și o plajă care există doar la reflux, iar foarte puțini dintre cei care petrec câteva zile în oraș ajung să treacă dincolo.
În sezonul de vârf nisipul se umple complet, iar alternativa e Zurriola, de cealaltă parte a râului. Iarna, la reflux și cu promenada aproape goală, e momentul în care La Concha seamănă cel mai mult cu fotografiile ei.
Întrebări frecvente
Cum se îmbăiau oamenii aici în epoca aceea?
Cu o pudoare care astăzi ne face să zâmbim. Bărbații și femeile aveau zone separate, iar ca să nu se expună existau cabinele de baie: căsuțe de lemn pe roți care erau împinse în apă, astfel încât te puteai scufunda fără ca nimeni să te vadă în costum de baie. Exista chiar și un regulament cu orele pentru fiecare sex. Baia era deopotrivă medicament și ceremonie, nicidecum ca a te întinde pe nisip cum facem acum.
