San Sebastián · Ce să vezi

El Peine del Viento

Trei forme de oțel răsucit ancorate în stâncă la capătul golfului, acolo unde orașul se termină și începe Marea Cantabrică deschisă. Sculptura e a lui Eduardo Chillida, iar piațeta în trepte din piatră roz care o înconjoară e a arhitectului Luis Peña Ganchegui. A fost inaugurată în 1977 și de atunci n-a existat ilustrată cu San Sebastián care să nu treacă pe aici.

Nu e o sculptură: sunt trei, și nu sunt acolo ca să le privești

Greșeala cea mai des întâlnită e să cauți o singură piesă și s-o găsești. Sunt trei piepteni de oțel răspândiți pe stânci, fiecare cu altă formă și în altă poziție, și trebuie să te miști pe platformă ca să-i vezi pe toți. Niciunul nu e așezat într-un punct de belvedere comod.

Chillida a fost explicit în privința intenției: i-a pus ca să pieptene vântul care urcă dinspre Marea Cantabrică, nu ca vizitatorul să-i contemple de pe o bancă. Lucrarea dialoghează cu marea, cu stânca și cu orizontul, iar el a ajuns să spună că nu era a lui, ci un omagiu adus vântului.

Observă cum fierul, care e materialul cel mai rigid din sculptură, se curbează aici ca o pânză mișcată de o rafală. Fiecare pieptene cântărește vreo zece tone și a fost forjat în turnătoria Patricio Echeverría, la Legazpi, în plină țară a fierarilor, înainte să fie ancorat direct în stânca vie.

Piațeta, care e și ea opera

Peña Ganchegui a rezolvat solul cu o platformă în trepte din piatră roz care pare să răsară din stâncă și care coboară spre apă în trepte neregulate. Nu e un pavaj: e partea ansamblului care îți permite să te apropii de mare fără balustradă și să simți scara locului.

Pe această platformă sunt niște orificii rotunde deschise în piatră, iar acolo e detaliul pe care aproape nimeni nu-l observă. Când marea intră cu putere, apa se comprimă în cavitățile de dedesubt și țâșnește prin acele găuri în coloane de spumă, cu un zgomot surd. E o operă care sună și care împroașcă, și funcționează singură.

De aceea momentul cel mai bun nu e ziua liniștită și însorită, ci cea cu mare agitată. Pe furtună platforma se închide din motive de siguranță, dar cu hulă și vânt ansamblul face exact ce a fost gândit să facă și nu seamănă cu nicio altă sculptură publică din Spania.

De neratat

Sunt trei piese

Răspândite pe stânci și în poziții diferite. Trebuie să te miști pe platformă ca să le vezi pe toate.

Orificiile din piatră

Pe mare agitată apa țâșnește prin ele în coloane de spumă. Opera sună și împroașcă singură.

Zece tone fiecare

Forjați în turnătoria Patricio Echeverría, la Legazpi, și ancorați direct în stânca vie.

Un omagiu adus vântului

Chillida nu i-a pus ca să fie contemplați, ci ca să pieptene aerul care urcă dinspre Marea Cantabrică.

Cum se încadrează în vizita ta la San Sebastián

Se află la capătul promenadei, în extremitatea de vest, după plaja Ondarreta, la vreo douăzeci și cinci de minute de mers pe jos din centru pe marginea golfului. Tot traseul e pe teren plat și pe lângă apă și e în sine una dintre cele mai bune plimbări din oraș.

Chiar deasupra e piațeta funicularului care urcă pe Monte Igueldo, așa că logic e să legi cele două lucruri: întâi pieptenele, apoi funicularul, și panorama golfului de sus ca încheiere. Coborând pe bulevard treci pe lângă Palacio de Miramar.

Momentul e apusul, când soarele apune chiar în față și oțelul se decupează pe apă. E și momentul cu cea mai multă lume, așa că dacă vrei fotografia fără nimeni, mergi devreme sau pe vreme rea.

Întrebări frecvente

Cine a fost Eduardo Chillida înainte să devină sculptor?

Ei bine, deși te va surprinde, portar de fotbal. În tinerețe a apărat poarta echipei Real Sociedad, echipa noastră, și promitea. Dar o accidentare gravă la genunchi i-a curmat brusc cariera. A plecat la Madrid să studieze arhitectura, a lăsat-o la jumătate și a ajuns să descopere că menirea lui erau fierul și piatra. Așa că aceeași mână sigură care oprea mingi a sfârșit prin a forja una dintre cele mai admirate opere ale artei secolului al XX-lea. De la poarta de fotbal la eternitate, nu e puțin lucru.

Cum au reușit să așeze fierul acela pe stânci?

N-a fost deloc ușor. Fiecare dintre cei trei piepteni este o masă de oțel de vreo zece tone, forjată în turnătoria lui Patricio Echeverría, la Legazpi, ținut de fierari basci dintotdeauna. Apoi piesele acelea uriașe au trebuit aduse până aici și ancorate direct în stânca vie, luptând cu marea și cu mareele. Gândește-te la asta data viitoare când le vezi atât de ușoare, ca și cum vântul le-ar putea mișca: fiecare cântărește cât un camion.

E adevărat că există un „Peine del Viento numărul cincisprezece”?

Da, și acesta este chiar el. Chillida a frământat aproape treizeci de ani aceeași idee, a unui pieptene care să dialogheze cu vântul, și a creat o serie întreagă de-a lungul vieții. Cel pe care îl ai în față este al cincisprezecelea, „Peine del Viento XV”, iar pentru el a fost ca și cum ar fi închis un cerc: să așeze încununarea acestei căutări pe stâncile propriului oraș, privind spre marea lângă care a crescut. Nu e un capriciu izolat; este finalul unei călătorii lungi.

Descoperă San Sebastián și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în San Sebastián

Statuia Sfintei Inimi

Catedrala Bunului Păstor

Monumentul reginei Maria Cristina

Palatul Congreselor Kursaal

Palatul Miramar

Porumbelul Păcii