Palacio de los Vivero
Aici s-au căsătorit Isabela și Ferdinand în 1469. Mai târziu a fost Real Chancillería, iar astăzi păstrează Arhiva Istorică Provincială.

Aici s-au căsătorit în secret Monarhii Catolici, s-a născut Filip al II-lea, a murit Columb și a locuit Cervantes. Apoi puterea a plecat la Madrid ca să nu se mai întoarcă.
🎧 Pe traseul San Pablo, San Gregorio și Muzeul SculpturiiPuține orașe spaniole concentrează atâta istorie decisivă pe atât de puține străzi. Iar aproape toată această densitate vine din același lucru: Valladolid a fost cât pe ce să devină capitala Spaniei, a fost capitală timp de cinci ani și apoi a rămas să privească cum pleacă puterea.
Pe 19 octombrie 1469, în Palacio de los Vivero, s-au căsătorit Isabela de Castilia și Ferdinand de Aragon. Și totul în acea căsătorie a fost neregulamentar.
Ferdinand a trebuit să intre în Castilia deghizat în servitor, dându-se drept catârgiu din propria suită, pentru că în Castilia și în Aragon erau mulți dușmani ai unirii, iar dacă era recunoscut, totul se putea termina foarte rău.
Erau veri, iar fără dispensă papală căsătoria nu era valabilă. Au folosit o bulă falsificată ca să se căsătorească cât mai repede. Cea autentică a sosit abia în 1471, prin intervenția legatului Rodrigo Borgia, viitorul papă Alexandru al VI-lea.
Palatul fusese construit în jurul anului 1440 de Alonso Pérez de Vivero, contabil regal, a cărui viață s-a încheiat tragic: a fost ucis în 1453, aruncat dintr-un turn, iar scandalul a grăbit căderea și decapitarea lui don Álvaro de Luna în Plaza Mayor.
Aici s-au căsătorit Isabela și Ferdinand în 1469. Mai târziu a fost Real Chancillería, iar astăzi păstrează Arhiva Istorică Provincială.
Aici s-a născut Filip al II-lea pe 21 mai 1527, între ziduri modeste de lut acoperite cu cărămidă. Astăzi e sediul Diputación.
Descarcă aplicația și descoperă Valladolid offline, oricând vrei. Parcurge traseul pe jos San Pablo, San Gregorio și Muzeul Sculpturii cu un ghid local în ureche.
Descoperă mai multe despre Viavoy →Filip al II-lea s-a născut pe 21 mai 1527 în Palacio de Pimentel, o clădire masivă și de culoarea pământului, din lut acoperit cu cărămidă, care astăzi e sediul Diputación. Mama lui era împărăteasa Isabela a Portugaliei, care guverna Spania ca regentă în timp ce Carol al V-lea se războia prin Europa.
Filip al IV-lea s-a născut pe 8 aprilie 1605 în Palacio Real. Cu patru ani înainte se născuse în Valladolid sora lui, Ana de Austria, care avea să se căsătorească cu Ludovic al XIII-lea al Franței și să fie mama lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare.
Amândoi au fost botezați în biserica San Pablo, la câțiva metri, acel munte de piatră sculptată care impresionează mai mult decât catedrala.
Și aici e marea ironie a orașului: Filip al II-lea, născut aici, a fost tocmai regele care în 1561 a fixat capitala pentru totdeauna la Madrid. Orașul lui natal a rămas să privească cum pleacă puterea.
Întoarcerea a fost scurtă. În 1601, atotputernicul duce de Lerma, favoritul lui Filip al III-lea, l-a convins pe rege să mute toată curtea de la Madrid la Valladolid, iar Palacio Real a devenit sediul ei.
Unii susțin că Lerma n-a făcut-o din dragoste pentru oraș, ci pentru că cumpărase jumătate din Valladolid și spera să se îmbogățească din creșterea valorii terenurilor. În 1606 curtea s-a întors la Madrid, după ce și orașul Madrid își făcuse ofertele.
În acei cinci ani, Plaza de San Pablo a fost centrul politic al unui imperiu, cu ambasadori care defilau și serbări de curte privite din balcoanele palatelor.
Și tot în acei ani a locuit aici Miguel de Cervantes, într-o casă modestă de pe Calle del Rastro, exact când a publicat prima parte din „Don Quijote”. A ajuns la închisoare pentru că un cavaler a murit înjunghiat la ușa lui.
Înaintea lui, un alt nume uriaș: Cristofor Columb a murit în Valladolid pe 20 mai 1506, sărac și încurcat în procese cu coroana, într-un oraș din interior, departe de orice coastă. Un muzeu îi amintește figura.
Sediul curții între 1601 și 1606, când orașul a fost capitala Spaniei. Aici s-a născut Filip al IV-lea și aici a dormit Napoleon în 1809.
A locuit aici între 1604 și 1606, cu curtea instalată în oraș, exact când a apărut prima parte din „Don Quijote”.
Oficial între 1601 și 1606, când ducele de Lerma, favoritul lui Filip al III-lea, l-a convins pe rege să mute curtea de la Madrid. Înainte fusese sediul obișnuit al curții castiliene o bună parte din secolul al XVI-lea, fără statut formal de capitală, pentru că era o curte itinerantă.
Oficial, din considerente politice. Dar circulă mult o explicație mai puțin nobilă: ducele de Lerma cumpărase jumătate din Valladolid și spera să se îmbogățească din creșterea valorii terenurilor. În 1606 curtea s-a întors la Madrid, după ce și orașul Madrid își făcuse ofertele.
În Palacio de Pimentel, pe 21 mai 1527, o clădire masivă și de culoarea pământului, din lut acoperit cu cărămidă, care astăzi e sediul Diputación Provincial. A fost botezat în biserica San Pablo, la câțiva metri. Mama lui era împărăteasa Isabela a Portugaliei, care guverna Spania ca regentă.
Da. Isabela și Ferdinand erau veri și aveau nevoie de o dispensă papală, pe care nu o aveau. Au folosit o bulă falsificată ca să se poată căsători în 1469, iar cea autentică a sosit abia în 1471, acordată de Sixtus al IV-lea prin intervenția legatului său Rodrigo Borgia, viitorul papă Alexandru al VI-lea.
Da, pe 20 mai 1506, sărac și încurcat în procese cu coroana. Casa în care a murit a dispărut de secole, dar orașul i-a ridicat un muzeu în memorie. Rămășițele lui aveau să mai facă apoi patru călătorii: Sevilla, Santo Domingo, Havana și din nou Sevilla.
Tot cartierul San Pablo, care e cea mai bună moștenire: piața ca o curte de onoare a unei curți regale, cu biserica San Pablo, Palacio Real, Palacio de Pimentel și Colegio de San Gregorio. Toate au fost ridicate ca să impresioneze și încă funcționează.
Valladolidul a intrat într-un lung declin din care și-a revenit abia în secolul al XIX-lea, odată cu sosirea căii ferate și a industriei. Acea stagnare explică de ce centrul lui istoric păstrează atât de mult: n-au fost bani ca să fie transformat, iar ce se ridicase în secolele de strălucire a rămas cum era.
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Valladolid offline, oricând vrei.

Continuă să citești


