Nu e o piață oarecare: e o mare curte de onoare înconjurată de o biserică monumentală și de mai multe palate, care toate se privesc între ele. Acesta a fost mereu rolul ei, cel de scenă solemnă a puterii, iar între 1601 și 1606 a fost centrul politic al monarhiei spaniole.
Scena puterii
Când Valladolid a fost capitală, această esplanadă era centrul politic al unui imperiu. Pe aici defilau ambasadori, se țineau proclamări și sărbători de curte, iar de la balcoanele acestor palate familia regală și nobilimea priveau spectacolul.
Piața a fost deschisă la vremea ei în afara zidurilor orașului medieval, iar cu secolele a trecut de la o mahala de mănăstiri la cel mai aristocratic cartier al Valladolidului.
Aproape tot ce o înconjoară a fost ridicat ca să impresioneze: pietrele sculptate, turnurile, portalurile enorme ale bisericii San Pablo și ale Colegio de San Gregorio. Era felul de a spune, fără cuvinte, cine conducea.
În jur se află de asemenea Palacio Real, unde a fost găzduită curtea, și Palacio de Pimentel, unde s-a născut Filip al II-lea.
Cervantes, o ambasadă și un rege nou-născut
Miguel de Cervantes a locuit la Valladolid chiar în acești ani ai curții, între 1604 și 1606, când tocmai publicase prima parte din Don Quijote, într-o casă modestă care azi e muzeu.
Și aici a ajuns într-un mare bucluc: într-o noapte un cavaler a fost rănit de moarte la ușa casei lui, iar justiția a ajuns să-l închidă pe el și pe femeile din familia lui doar pentru că erau vecini.
În 1605 a sosit în oraș o mare ambasadă engleză, sute de persoane, ca să jure pacea dintre Spania și Anglia după ani de război. A coincis cu nașterea viitorului Filip al IV-lea, iar Valladolid a ieșit în stradă: săptămâni de sărbători, coride și parade despre care vorbea toată Europa.
Toate acestea au durat cinci ani. În 1606 curtea s-a întors la Madrid, iar piața aceasta a rămas cum a rămas: un decor splendid pentru un spectacol care nu se mai joacă.
De neratat
O curte de onoare, nu o piață
Biserică monumentală și palate care se privesc între ele, ca scenă solemnă a puterii.
A fost centrul unui imperiu
Între 1601 și 1606, când Valladolid a fost capitala monarhiei spaniole.
Cervantes locuia la câteva minute
Între 1604 și 1606, chiar când tocmai publicase prima parte din Don Quijote.
1605: ambasada engleză și un rege nou-născut
Săptămâni de sărbători despre care vorbea toată Europa.
Cum se încadrează în vizita ta la Valladolid
Se află la zece minute de Plaza Mayor și e inima cartierului palatelor, cel mai impresionant ansamblu monumental din Valladolid.
Oprirea durează douăzeci de minute, întorcându-te încet ca să cuprinzi ansamblul, plus cât timp dedici clădirilor din jur.
Rezervă o jumătate de zi pentru toată zona: San Pablo, San Gregorio cu Museo Nacional de Escultura, Villena cu ieslea ei napolitană și Casa del Sol.
Întrebări frecvente
A locuit aici vreun personaj celebru?
Păi da, și dintre cei mari: Miguel de Cervantes a locuit la Valladolid chiar în acești ani ai curții, între o mie șase sute patru și o mie șase sute șase, când tocmai își dăduse la iveală Don Quijote. Și aici a fost băgat într-o încurcătură serioasă: într-o noapte, un cavaler a fost rănit de moarte la ușa casei lui, iar Cervantes a fost reținut câteva zile până s-a lămurit chestiunea. Până la urmă a fost eliberat, firește, dar închipuie-ți-l pe părintele lui Don Quijote trecând prin așa ceva la doi pași de unde te afli.
Care a fost cel mai răsunător lucru întâmplat aici?
Îți povestesc unul care a fost subiectul de bârfă al Europei. În o mie șase sute cinci a sosit în oraș o mare ambasadă engleză, sute de persoane, ca să jure pacea dintre Spania și Anglia după ani de război. A coincis cu nașterea viitorului Filip al Patrulea, iar Valladolid a ieșit în stradă: săptămâni de petreceri, coride, focuri de artificii și banchete care au lăsat vistieria tremurând. Acea pace, pecetluită cu atâta fast în aceste palate, a durat vreo douăzeci de ani.
