O fațadă lungă și sobră, din piatră aurie și cu ferestre ordonate, atât de discretă încât nu anunță nimic din ce ascunde. Aici s-a hotărât direcția unui imperiu: timp de cinci ani, între 1601 și 1606, Valladolid a fost capitala Spaniei, iar clădirea aceasta, palatul ei regal.
Casa secretarului împăratului
Nu s-a născut ca palat al regilor, ci ca locuință a lui Francisco de los Cobos, atotputernicul secretar al împăratului Carol al V-lea, unul dintre cei mai puternici oameni ai vremii lui, deși azi aproape nimeni nu și-l mai amintește.
Din biroul lui trăgea sforile banilor și ale politicii pentru jumătate de lume și a strâns o avere imensă. Era din Úbeda, în provincia Jaén, unde și-a ridicat o capelă funerară demnă de un prinț.
Aici erau găzduiți monarhii când vizitau orașul și aici a locuit în tinerețe prințul Filip, viitorul Filip al II-lea, născut la câțiva metri, în Palacio de Pimentel.
Momentul lui de glorie a venit în 1601: în acel an, ducele de Lerma, favoritul lui Filip al III-lea, l-a convins pe rege să mute toată curtea de la Madrid la Valladolid. Unii susțin că n-a făcut-o din dragoste pentru oraș, ci pentru că cumpărase jumătate din Valladolid și spera să se îmbogățească.
Două nașteri regale și un Napoleon
Între acești pereți s-a născut, pe 8 aprilie 1605, viitorul Filip al IV-lea. Iar la Valladolid se născuse în 1601 sora lui mai mare, Ana de Austria, care avea să ajungă mult mai departe decât și-ar fi închipuit cineva.
Fetița aceea s-a căsătorit cu Ludovic al XIII-lea al Franței și a fost nici mai mult, nici mai puțin decât mama lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. Iar când fiul ei era mic, a guvernat Franța ca regentă în anii grei ai minoratului lui. De la Valladolid pe tronul Franței.
Statutul de capitală a durat puțin: în 1606 curtea s-a întors la Madrid, iar Valladolid a rămas privind cum puterea pleca pentru a nu se mai întoarce. Cinci ani care au lăsat în cartier o urmă arhitecturală disproporționată.
Iar secole mai târziu, în ianuarie 1809, a dormit aici Napoleon, care a folosit palatul drept cartier general ca să-și plănuiască campaniile în timpul Războiului de Independență.
De neratat
Era casa secretarului lui Carol al V-lea
Francisco de los Cobos, care controla banii și politica pentru jumătate de lume.
Aici a fost capitala Spaniei
Între 1601 și 1606, când ducele de Lerma l-a convins pe Filip al III-lea să mute curtea.
Aici s-a născut Filip al IV-lea
Pe 8 aprilie 1605. Sora lui mai mare, Ana de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, se născuse la Valladolid în 1601.
Și a dormit Napoleon
În ianuarie 1809, folosind palatul drept cartier general ca să-și plănuiască campaniile.
Cum se încadrează în vizita ta la Valladolid
Se află în Plaza de San Pablo, marea curte de onoare a cartierului aristocratic, lângă biserica San Pablo și Palacio de Pimentel.
Oprirea durează zece sau cincisprezece minute: azi e sediu militar al Armatei, așa că îl admiri din afară. Dar dacă știi ce s-a întâmplat înăuntru, fațada aceasta atât de tăcută strigă.
Se află la zece minute de Plaza Mayor și la doi pași de Colegio de San Gregorio, cu Museo Nacional de Escultura.
Întrebări frecvente
Și cine era acel Francisco de los Cobos?
Unul dintre cei mai puternici oameni ai vremii lui, deși azi aproape nimeni nu și-l mai amintește. Din biroul lui trăgea sforile banilor și ale politicii din jumătate de lume. A strâns o avere imensă; era din Úbeda, în Jaén, unde și-a ridicat o capelă funerară demnă de un prinț. Și uite ce să vezi, a rămas în istorie mai ales prin casa pe care și-a construit-o aici, care a ajuns palat al regilor.
Și sora mai mare a lui Filip al Patrulea, născută la Valladolid în 1601, a ajuns departe?
Foarte departe. Fetița aceea, Ana de Austria, s-a căsătorit cu Ludovic al Treisprezecelea al Franței și a fost nici mai mult, nici mai puțin decât mama lui Ludovic al Paisprezecelea, Regele Soare, cel mai strălucitor monarh pe care l-a avut Franța. Și încă ceva: când fiul ei era mic, ea a guvernat ca regentă în anii grei ai minoratului lui. Nu e deloc rău, pentru o infantă născută la Valladolid.
