Un palat de cărămidă cu o fereastră sculptată superbă care cotește pe după colț, o filigranare de piatră în mijlocul unui zid sobru. Iar în spatele acestor ziduri de chirpici și cărămidă s-a născut, pe 21 mai 1527, prințul Filip: viitorul Filip al II-lea, regele în ale cărui stăpâniri soarele nu apunea niciodată.
Castilian până în măduva oaselor
Palatul exista deja din secolul al XV-lea, cu zidurile lui umile de pământ acoperite cu cărămidă și colțurile întărite cu piatră, după obiceiul vechii Castilii.
A aparținut familiei Pimentel, conți și duci de Benavente, una dintre cele mai puternice case nobiliare ale regatului, și de aici vine numele. Nu e un palat de marmură și coloane: e robust, pământiu, auster.
Tocmai de aceea e emoționant să te gândești că între pereți atât de simpli a venit pe lume omul cel mai puternic al epocii lui. Contrastul dintre materialul umil și importanța a ceea ce s-a întâmplat înăuntru e cheia acestei clădiri.
Mama lui era împărăteasa Isabela a Portugaliei, soția lui Carol al V-lea, și o femeie cu mai multă greutate decât se povestește de obicei: în timp ce împăratul își petrecea viața războindu-se prin Europa, ea era cea care guverna Spania ca regentă, și cu mână fermă. A murit la treizeci și cinci de ani.
Ironia capitalei
Aici e marea ironie a istoriei locale. Filip al II-lea, născut chiar în acest palat, a fost tocmai regele care în 1561 a fixat capitala pentru totdeauna la Madrid.
Orașul lui natal a rămas deoparte, privind cum puterea pleca pentru a nu se mai întoarce. Abia mult mai târziu, și doar pentru cinci ani — între 1601 și 1606, cu Palacio Real drept sediu —, Valladolid a recăpătat în treacăt curtea.
Cu toate acestea, Filip al II-lea n-a uitat cu totul orașul: el a ridicat catedrala la acest rang în 1595 și tot el i-a comandat lui Juan de Herrera un templu colosal care n-a fost terminat niciodată.
Din 1875 clădirea e sediul Diputación Provincial, așa că a rămas o casă de guvernare, vie și folosită, la patru secole și jumătate după acea naștere.
De neratat
Aici s-a născut Filip al II-lea
Pe 21 mai 1527, între ziduri de chirpici acoperite cu cărămidă.
Castilian și auster
Nimic din marmură: pământ, cărămidă și colțuri întărite cu piatră, după obiceiul vechi.
Ironia vieții lui
El a fost cel care în 1561 a fixat capitala la Madrid, lăsându-și orașul natal deoparte.
Mama lui a guvernat Spania
Împărăteasa Isabela a Portugaliei, regentă în timp ce Carol al V-lea se războia prin Europa.
Cum se încadrează în vizita ta la Valladolid
Se află în Plaza de San Pablo, în fața bisericii San Pablo, unde Filip al II-lea a fost botezat la câteva zile după naștere.
Oprirea durează zece minute, pe dinafară, iar curtea interioară e de obicei accesibilă în programul administrativ. Nu rata fereastra de pe colț.
E la doi pași de Colegio de San Gregorio și de Palacio Real: tot cartierul se parcurge într-o jumătate de zi.
Întrebări frecvente
Regele acela născut aici i-a dat ceva înapoi Valladolidului?
Aici e ironia istoriei. Filip al Doilea, născut chiar în acest palat, a fost tocmai regele care în o mie cinci sute șaizeci și unu a fixat capitala pentru totdeauna la Madrid. Orașul lui natal a rămas deoparte, privind cum puterea pleca pentru a nu se mai întoarce. Abia mult mai târziu, și doar pentru câțiva ani, curtea avea să mai apară pe aici. Decizia lui cea mai importantă a fost, fără să vrea, să lase Valladolidul pe planul al doilea.
Și mama lui, cine era?
Împărăteasa Isabela a Portugaliei, soția lui Carol Quintul, și o femeie cu mai multă greutate decât se povestește de obicei. În timp ce împăratul își petrecea viața războindu-se prin Europa, ea era cea care guverna Spania ca regentă, și o făcea cu mână fermă. A murit foarte tânără, la treizeci și cinci de ani, iar Carol a rămas atât de distrus încât nu s-a mai recăsătorit niciodată și i-a comandat lui Tizian portrete ale ei după ce murise. Din acea căsnicie s-a născut micul Filip, viitorul rege.
