Valladolid · Ce să vezi

Catedrala din Valladolid

Catedral de Valladolid

Ce vezi e o bucată dintr-un gigant care n-a existat niciodată. La sfârșitul secolului al XVI-lea, Valladolid, care fusese sediul obișnuit al curții, a vrut cea mai mare catedrală a creștinătății. A proiectat-o Juan de Herrera, arhitectul de la El Escorial. Iar azi e construită abia în proporție de patruzeci la sută.

Catedrala rămasă la jumătate

Pe la 1582, Herrera a trasat un templu colosal cu linii sobre, acel stil auster numit herrerian, care a definit arhitectura oficială spaniolă timp de decenii. Filip al II-lea a ridicat-o la rang de catedrală în 1595.

Dar în 1606 Curtea a plecat definitiv la Madrid, banii s-au evaporat și lucrarea s-a oprit. Ce există e doar o fracțiune din proiect, și de aceea catedrala din Valladolid lasă mereu senzația unei clădiri întrerupte.

Filip al II-lea s-a dedicat acestui oraș dintr-un motiv simplu: s-a născut aici, în 1527, în Palacio de Pimentel. Deși a mutat apoi capitala la Madrid și și-a petrecut jumătate din viață la El Escorial, a vrut să lase orașului natal o urmă pe măsura lui.

Fațada mai încărcată pe care o vezi sus a adăugat-o în secolul al XVIII-lea Alberto Churriguera, dintr-o dinastie de arhitecți atât de influentă încât și-a dat numele unui stil întreg: churrigueresc, forma cea mai încărcată a barocului spaniol.

Turnul care s-a prăbușit

Mai e o nenorocire în povestea aceasta: turnul original proiectat de Herrera s-a prăbușit cu zgomot în 1841. Cel pe care îl vezi azi e o reconstrucție ulterioară, de la sfârșitul secolului al XIX-lea încoace, și de aceea nu se potrivește cu restul.

Înăuntru te așteaptă cele trei nave ale lui Herrera sub marea lor boltă, retablul mare al lui Juan de Juni — unul dintre marii sculptori ai Renașterii spaniole — și corul cu stranele și orga lui.

În vechea colegiată gotică, lipită de ansamblu, se află muzeul catedralei, cu capele funerare și, foarte revelatoare, macheta catedralei visate: singurul mod de a-ți face o idee despre scara pe care urma s-o aibă.

Și se poate urca în turn până la punctul de belvedere, cu tot orașul la picioare. E una dintre cele mai bune priveliști din Valladolid.

De neratat

A proiectat-o Juan de Herrera

Arhitectul de la El Escorial, pe la 1582, ca cel mai mare templu al creștinătății.

E construită în proporție de patruzeci la sută

În 1606 Curtea a plecat definitiv la Madrid, banii s-au evaporat și lucrarea s-a oprit.

Turnul s-a prăbușit în 1841

Cel original al lui Herrera. Cel actual e o reconstrucție ulterioară și nu se potrivește.

Filip al II-lea s-a născut în acest oraș

În 1527, și de aceea a vrut să-i lase o urmă pe măsura lui. Apoi a mutat capitala la Madrid.

Cum se încadrează în vizita ta la Valladolid

Se află la cinci minute de Plaza Mayor, lângă Universitate și Santa María la Antigua.

Vizita durează o oră bună cu muzeul și turnul. Biletul se plătește, la un preț modest; verifică programul, care se adaptează slujbelor.

Merită văzută împreună cu biserica San Pablo, care impresionează mai mult decât catedrala tocmai pentru că a fost terminată, și încă cu mare fast.

Întrebări frecvente

Ce s-a întâmplat cu turnul?

O tragedie dintre cele care marchează un oraș. Turnul original, cel pe care îl proiectase Herrera, s-a prăbușit cu zgomot în 1841, o surpare care a lăsat Valladolidul cu inima strânsă. Cel pe care îl vezi azi e o reconstrucție ulterioară, de la sfârșitul secolului al XIX-lea încoace, și de aceea nu se potrivește prea bine cu restul. Îl încununează o mare statuie a Inimii Preasfinte, așezată în anii douăzeci ai secolului trecut, care veghează orașul de la cea mai mare înălțime.

Cine erau acei Churriguera de pe fațadă?

O dinastie de arhitecți și autori de retablouri atât de influentă încât și-au dat numele unui întreg stil: „churrigueresc”, acea formă a barocului spaniol încărcată până în ultimul colț, cu coloane răsucite și frunziș de piatră. Alberto, cel care a lucrat aici, era dintre cei mai cumpătați din familie; tot a lui este și frumoasa Plaza Mayor din Salamanca. Peste goliciunea severă a lui Herrera, un Churriguera a venit să pună un strop de sărbătoare. Două lumi pe o singură fațadă.

De ce s-a dedicat Filip al II-lea atât de mult acestui oraș?

Pentru că era leagănul lui, nici mai mult, nici mai puțin. Filip al II-lea s-a născut aici, la Valladolid, în 1527, într-un palat din centru care încă se păstrează. Chiar dacă apoi a dus capitala la Madrid și și-a petrecut jumătate din viață la El Escorial, acesta a fost orașul care l-a văzut născându-se, și a vrut să-i lase o urmă pe măsura lui: cea mai mare catedrală imaginabilă. Destinul i-a jucat o festă și visul a rămas pe jumătate, dar gestul spune multe despre dragostea unui rege pentru locul unde a deschis ochii.

Descoperă Valladolid și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Valladolid

Campo Grande

Colegiul San Gregorio

Incendiul din 1561 și piața roșie

Palatul Vivero

Palatul Pimentel

Palatul Villena