Stilul mudéjar din Zaragoza: arhitectură de prim rang din cărămidă
Un limbaj decorativ complet, dezvoltat pentru că în valea fluviului Ebro nu există piatră bună. Unde sunt turnurile, ce să privești la ele și la ce oră, pentru că desenul se face cu umbră.
Stilul mudéjar aragonez e declarat patrimoniu mondial și e probabil cel mai bun exemplu european de felul în care o limitare materială poate produce un stil. Aici nu există în apropiere cariere de piatră bună, așa că alarifes — meșteri zidari de tradiție andaluză care au continuat să lucreze după cucerirea creștină — au dezvoltat un limbaj complet pe bază de cărămidă.
Mergi la mijlocul dimineții sau la sfârșitul după-amiezii. Desenul stilului mudéjar se produce prin umbră: cărămida e așezată în relief și are nevoie de lumină razantă. La amiază turnurile se aplatizează și motivul dispare.
Cum funcționează din punct de vedere tehnic
Umbră, ceramică și repetiție.
Principiul e simplu și foarte eficient: cărămizile se așază ieșind din planul zidului, în relief, astfel încât lumina care cade din lateral să genereze umbră și, odată cu ea, desenul. Motivul nu e pictat, nici sculptat: e construit din zidăria însăși.
La asta se adaugă plăci smălțuite în verde și alb, încastrate în goluri, care aduc culoare și strălucire, iar în unele cazuri ceramică în formă de stea sau de romb. Combinația dintre cărămida mată și smalțul strălucitor multiplică efectul.
Repertoriul de motive e limitat, dar se combină în nenumărate feluri: romburi, împletituri în opt, arcade oarbe întretăiate, frize de cărămizi așezate pe colț, panouri de sebka. Pe un turn se suprapun mai multe registre diferite pe măsură ce urci, astfel încât fiecare tronson are propriul desen.
Și există un fapt pe care merită să-l ai în minte: toate acestea s-au făcut cu cel mai ieftin material disponibil, de parohii fără venituri mari și cu mână de lucru locală. Stilul mudéjar aragonez e arhitectură de cel mai înalt nivel, făcută cu un buget modest, iar asta îl face excepțional.
Probabil cel mai frumos turn din oraș: octogonal, cu romburi, împletituri în opt, arcade oarbe și frize suprapuse în registre succesive. E aproape un catalog al repertoriului aragonez pe un singur fus. Interiorul are un program foarte restrâns, dar turnul se vede mereu.
I se spune a treia catedrală. Turnul ei octogonal din secolul al XIV-lea are o structură de turn în turn, cu scara între două corpuri concentrice, schemă moștenită direct de la minaretele almohade. Înăuntru, un retablu de Damián Forment.
Primul e turnul bisericii Magdalena, în estul orașului vechi, și probabil cel mai frumos. E octogonal și suprapune mai multe registre de decorație diferită, cu plăci încastrate, pe un fus care funcționează ca un catalog de mostre al stilului. Cartierul din jur își păstrează trama medievală și e cel mai viu din orașul vechi.
Al doilea e cel al bisericii San Pablo, în cartierul El Gancho, la vest. Interesul lui suplimentar e structural: două corpuri octogonale concentrice cu scara între ele, schemă care vine direct de la minaretele almohade. Și se află într-o biserică ce, prin mărime și calitate, merită porecla de a treia catedrală.
Iar al treilea nu e un turn izolat, ci un zid: cel al parroquietei din La Seo, pe latura dinspre stradă. E un panou de cărămidă și ceramică din secolul al XIV-lea care acoperă toată suprafața ca o tapiserie și e piesa mudéjar cea mai rafinată din oraș.
Există și un al patrulea care merită văzut din alt motiv: turnul bisericii San Juan de los Panetes, în Plaza del Pilar, vizibil înclinat din cauza tasării terenului pe soluri aluvionare. Percepția înclinării se schimbă mult în funcție de unghiul din care privești.
De ce stilul mudéjar e patrimoniu mondial
Declarația UNESCO recunoaște stilul mudéjar din Aragon în ansamblu, nu o operă izolată, iar decizia are sens: ce se protejează e un fenomen cultural complet, supraviețuirea tehnicilor andaluze pe teritoriu creștin timp de secole după cucerire.
Meșterii alarifes care au făcut aceste turnuri erau, în multe cazuri, mudéjari în sensul literal al termenului: musulmani care au rămas pe teritoriu creștin păstrându-și religia și meseria. Au lucrat pentru capitlurile catedralelor, pentru parohii și pentru nobili, iar limbajul lor a devenit stilul propriu al regiunii.
Această continuitate a durat până în secolul al XVI-lea, mult după ce dispăruse în alte zone ale peninsulei, și a produs un corpus enorm, răspândit prin tot Aragonul: pe lângă Zaragoza, există turnuri excepționale la Teruel, Calatayud, Tarazona și în zeci de sate din valea râurilor Jalón și Jiloca.
Pentru vizitatorul care trece doar prin Zaragoza, cele trei piese din orașul vechi ajung ca să înțeleagă fenomenul. Dar dacă excursia include și provincia, Teruel are patru turnuri mudéjar care rivalizează cu oricare dintre acestea.
Zidul ei exterior mudéjar, cel al parroquietei, e piesa cea mai rafinată din oraș: cărămidă în relief și ceramică smălțuită care acoperă toată suprafața ca o tapiserie. Se află pe latura dinspre stradă, nu spre piață, și foarte mulți oameni nu-l văd.
Turnul ei octogonal e vizibil înclinat din cauza tasării inegale a fundației pe terenuri aluvionare. Din unele puncte ale pieței abia se observă, iar din altele e evident. Cel mai bun unghi e dinspre Torreón de la Zuda.
Limbajul arhitectural dezvoltat de meșterii zidari de tradiție andaluză care au continuat să lucreze pe teritoriu creștin după cucerire, folosind cărămidă așezată în relief și ceramică smălțuită ca să creeze decorația prin lumină și umbră. S-a născut dintr-o limitare materială — în valea fluviului Ebro nu există piatră bună — și e declarat patrimoniu mondial în ansamblu.
De ce trebuie văzut la o anumită oră?
Pentru că desenul nu e pictat, nici sculptat: e construit din cărămida însăși, așezată ieșind din planul zidului, astfel încât lumina razantă să genereze umbră și, odată cu ea, motivul. La amiază, cu soarele sus, turnurile se aplatizează vizual și o bună parte din decorație nu se mai poate citi.
Care sunt cele mai importante turnuri din Zaragoza?
Cel al bisericii Magdalena, în estul orașului vechi, probabil cel mai frumos; cel al bisericii San Pablo, în cartierul El Gancho, cu structură de turn în turn moștenită de la minaretele almohade; și zidul parroquietei din La Seo, care nu e un turn, dar e piesa cea mai rafinată din oraș.
Se pot vizita interioarele?
Cu greutate: atât Magdalena, cât și San Pablo au programe foarte restrânse, legate de slujbe, și e ușor să le găsești închise. Turnurile, care sunt ce trebuie văzut, se pot admira din stradă la orice oră și fără să plătești nimic. La Seo are, în schimb, un program de vizitare larg și intrare cu plată.
De ce e strâmb turnul bisericii San Juan de los Panetes?
Din cauza tasării inegale a fundației: a fost ridicat lângă vechea albie a fluviului Ebro, pe terenuri aluvionare moi și neuniforme, iar terenul a cedat neregulat în timp. E același mecanism ca în cazul Pisei, la altă scară. Stă așa de secole fără ca clădirea să fi căzut.
Mai există stil mudéjar în Aragon?
Foarte mult, iar declarația UNESCO cuprinde ansamblul regional, nu opere izolate. Pe lângă Zaragoza, există turnuri excepționale la Teruel — patru, care rivalizează cu oricare dintre acestea —, la Calatayud, la Tarazona și în zeci de sate din valea râurilor Jalón și Jiloca.
Informații practice
Cele trei esențialeTurnul bisericii Magdalena, turnul bisericii San Pablo și zidul parroquietei din La Seo.
Ora cea mai bunăMijlocul dimineții sau sfârșitul zilei: desenul se face cu umbră și are nevoie de lumină razantă.
GratuitToate turnurile se văd din stradă. Interioarele au un program restrâns, legat de slujbe.
La SeoZidul ei mudéjar e pe latura dinspre stradă, nu spre piață. Trebuie s-o înconjori.
CuriozitateTurnul bisericii San Juan de los Panetes e înclinat, și se observă mai bine din unele unghiuri decât din altele.
Mai departeDacă excursia continuă prin Aragon, Teruel are patru turnuri care rivalizează cu acestea.
Pe hartă
🎧 Cu Viavoy
Plimbă-te prin Zaragoza și ascultă în ritmul tău
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Zaragoza offline, oricând vrei.
de la 2,99 €· plată unică
City Pass · 9,99 €3 zile, toate tururile din Zaragoza