I se spune La Seo și e cealaltă catedrală din Zaragoza, cea veche, pe care mulți vizitatori o sar ca să meargă la Pilar. E o greșeală considerabilă: clădirea aceasta se ridică peste templul roman al forului, devenit apoi moscheea mare, iar construcția ei adună romanic, mudéjar, gotic, renaștere și baroc fără ca vreun strat să-l șteargă pe cel dinainte. Și păstrează cea mai bună colecție de tapiserii din lume.
Zidul mudéjar de la parroquieta
Înainte să intri trebuie să înconjori clădirea și să cauți zidul exterior al capelei San Miguel, cunoscută ca parroquieta. E un panou din cărămidă și ceramică smălțuită verde și albă, cu o rețea geometrică de împletituri care acoperă toată suprafața ca o tapiserie, din secolul al XIV-lea.
E una dintre piesele de vârf ale stilului mudéjar aragonez și e înscris în patrimoniul mondial. Remarcabilă e tehnica: cărămidă așezată în relief ca să creeze desenul prin umbră, combinată cu plăci de ceramică încastrate. Tot efectul se obține cu cel mai ieftin material care există.
Zidul acesta explică de ce stilul mudéjar din Aragon e diferit. Pe un pământ fără cariere apropiate de piatră bună, meșterii zidari au dezvoltat un limbaj decorativ complet pe bază de cărămidă și ceramică și l-au dus la un nivel care nu are echivalent în Europa.
Înăuntru: cinci nave și o colecție de neegalat
Interiorul are cinci nave la aceeași înălțime, cu plan de tip hală, cu stâlpi gotici și o turlă octogonală foarte înaltă deasupra transeptului, decorată cu stucaturi mudéjar. Senzația de amplitudine e remarcabilă și foarte diferită de verticalitatea obișnuită a goticului.
Retablul principal, din alabastru policrom din secolul al XV-lea, e printre marile retabluri ale Spaniei, cu scene din viața lui Hristos sculptate de Pere Johan și Hans de Suabia. Iar capelele laterale adună lucrări din toate epocile clădirii.
Dar ce face unică La Seo e Muzeul Tapiseriilor. Adună vreo șaizeci de piese flamande din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea, multe de format mare, și e considerat cea mai bună colecție de tapiserii gotice din lume, peste cele ale oricărui muzeu național. Se păstrează aici pentru că membrii capitlului nu le-au vândut niciodată.
De neratat
Zidul mudéjar de la parroquieta
Cărămidă în relief și ceramică smălțuită care compun o rețea de împletituri. Patrimoniu mondial, și e pe latură, nu spre piață.
Cea mai bună colecție de tapiserii din lume
Vreo șaizeci de piese flamande din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea. Se păstrează aici pentru că membrii capitlului nu le-au vândut niciodată.
Cinci nave la aceeași înălțime
Plan de tip hală cu turlă octogonală decorată cu stucaturi mudéjar. Foarte diferit de verticalitatea gotică obișnuită.
Templu roman, moschee, catedrală
Clădirea se ridică peste templul forului și apoi peste moscheea mare. Niciun strat nu l-a șters pe cel dinainte.
Cum se încadrează în vizita ta la Zaragoza
Închide Plaza del Pilar la capătul de est, la cinci minute de bazilică. Alături e Museo del Foro de Caesaraugusta, care sapă în subsolul aceleiași piețe și explică ce era aici înainte.
Biletul include Muzeul Tapiseriilor, iar el e cel care justifică vizita: acordă cel puțin douăzeci de minute sălii aceleia, chiar dacă tapiseriile nu sunt ce te așteptai să găsești. Socotește o oră pentru tot ansamblul.
Și nu pleca fără să înconjori clădirea pe dinafară ca să vezi zidul mudéjar. Se află pe latura dinspre stradă, nu spre piață, iar foarte mulți oameni intră și ies fără să-l vadă, deși e cel mai neobișnuit lucru pe care îl are clădirea.
Întrebări frecvente
Cum poate un oraș să aibă două catedrale?
E foarte rar și are o explicație. Timp de secole, La Seo și Pilar s-au certat pe viață și pe moarte ca să fie ele catedrala, fiecare cu capitlul și canonicii ei, geloase ca niște vecini de scară. Lucrurile s-au înveninat atât de tare încât în 1676 papa, sătul, a luat o decizie solomonică: a unit cele două capitluri într-unul singur și le-a dat amândurora titlul de catedrală. De atunci Zaragoza are o singură catedrală împărțită în două clădiri, care țin slujbele pe rând, câte o jumătate de an fiecare. De aceea aici, lucru foarte rar, două catedrale se privesc față în față.
Aici erau încoronați regii?
Da, aceasta a fost timp de secole marea scenă a Coroanei Aragonului: aici au fost încoronați regi și s-au jurat foralurile regatului. Ceremonia cea mai amintită a fost cea a lui Ferdinand I în 1414, primul rege al noii dinastii Trastámara, cu sărbători atât de grandioase, cu banchete și turniruri, încât se vorbea despre ele în toată Europa. Când intri, gândește-te că aceste pietre au văzut trecând coroane adevărate. Nu e o biserică oarecare: e catedrala unde se făcea istoria Aragonului.
Și turnul acela, de ce e atât de diferit?
Pentru că a venit ultimul și din altă mână. Clopotnița e barocă, de la sfârșitul secolului al XVII-lea, și a proiectat-o un arhitect italian adus special, Giovanni Battista Contini. A fost ridicată exact acolo unde se înălța înainte minaretul vechii moschei, care timp de secole ținuse loc de clopotniță. Așa că vârful acela elegant și european e ultimul lucru adăugat: o încununare italiană peste o istorie care venea de mult mai departe în timp.
