Patru turnuri în colțuri și unsprezece cupole acoperite cu țiglă smălțuită în albastru, alb, verde și galben, întinse deasupra fluviului Ebro ca un decor imposibil. E unul dintre cele mai mari lăcașuri baroce din Spania și marele sanctuar marian al țării, iar interiorul lui păstrează un detaliu care îi surprinde aproape pe toți: două dintre cupole le-a pictat Goya.
O clădire care a durat trei secole
Lăcașul actual a fost început în 1681, iar turnurile au fost terminate abia în secolul al XX-lea, ceea ce explică de ce ansamblul se citește ca o acumulare. Planul are trei nave cu unsprezece cupole și o turlă centrală, pe un dreptunghi enorm care ocupă o latură întreagă a pieței.
Piesa-cheie a interiorului e Santa Capilla, un mic templu din marmură și bronz pe care Ventura Rodríguez l-a proiectat în secolul al XVIII-lea ca să adăpostească coloana. E arhitectură în interiorul arhitecturii: o clădire mică și completă ridicată în mijlocul navei, cu propria cupolă și propria decorație.
Cupolele sunt pictate în frescă de mai mulți autori, iar două dintre ele sunt ale lui Goya: „Regina Martyrum” și una anterioară, cea de deasupra coreto-ului. Le-a pictat când era tânăr și aragonez, iar comanda aceea a fost una dintre primele lucrări importante ale carierei lui. Ca să le vezi trebuie să privești în sus și să cauți, pentru că nu sunt semnalizate la vedere.
Bombele și mantia
Înăuntru, atârnate de un stâlp lângă Santa Capilla, sunt două bombe de avion din Războiul Civil. Au căzut pe bazilică în 1936 și n-au explodat. Orașul le-a păstrat și le-a expus, iar azi sunt acolo, ruginite și cu plăcuța lor, într-unul dintre cele mai ciudate gesturi pe care le poți vedea într-o biserică spaniolă.
Coloana, stâlpul care dă numele lăcașului, e acoperită de o mantie brodată care se schimbă zilnic. Există o excepție pe care foarte puțini o cunosc și care merită notată: pe 2, pe 12 și pe 20 ale fiecărei luni coloana se arată fără mantie și i se vede învelișul de argint lucrat.
În spatele Santa Capilla mai e o mică adâncitură în marmură prin care credincioșii sărută baza coloanei, la o coadă care înaintează repede. E un ritual care se repetă zilnic de secole și care a tocit vizibil piatra.
De neratat
Două cupole le-a pictat Goya
„Regina Martyrum” și cea de deasupra coreto-ului. A fost una dintre primele comenzi importante ale carierei lui și nu sunt semnalizate.
Două bombe care n-au explodat
Au căzut pe lăcaș în 1936. Orașul le-a păstrat, iar azi atârnă înăuntru, ruginite și cu plăcuța lor.
Zilele de 2, 12 și 20
Sunt singurele în care coloana se arată fără mantia brodată care o acoperă în restul anului.
Santa Capilla a lui Ventura Rodríguez
Un mic templu complet din marmură și bronz ridicat în interiorul navei: arhitectură în interiorul arhitecturii.
Cum se încadrează în vizita ta la Zaragoza
Domină Plaza del Pilar, una dintre cele mai mari din Europa, alături de Lonja, de primărie și, la capătul opus, de La Seo. Tot ansamblul se parcurge fără să pleci din piață.
Intrarea în lăcaș e liberă. Ce se plătește separat e muzeul și, mai ales, urcarea cu liftul într-unul dintre turnuri, care oferă cea mai bună priveliște de sus asupra pieței, a fluviului Ebro și a Puente de Piedra.
Socotește patruzeci de minute înăuntru și încă cincisprezece cu turnul. Iar dacă drumul tău coincide cu Fiestas del Pilar, în octombrie, piața devine altceva: Ofrenda de Flores din ziua de 12 înalță în fața bazilicii o mantie de flori de câteva etaje.
Întrebări frecvente
E adevărată povestea cu bombele care n-au explodat?
Întru totul adevărată, și încă le poți vedea atârnate înăuntru. A fost pe 3 august 1936, în plin Război Civil: un avion a lăsat să cadă mai multe bombe peste bazilica plină de oameni și niciuna n-a explodat. Pentru mulți credincioși a fost o minune a Fecioarei, și așa se povestește. Alții spun că muncitorii care le fabricau, potrivnici războiului, le-au sabotat umplându-le cu nisip. Nu s-a aflat niciodată cu certitudine. Oricum ar fi, acolo stau încă cele două, mute, ca sperietura care n-a mai avut loc.
Se poate vedea coloana fără mantie?
Da, dar doar trei zile pe lună: pe 2, pe 12 și pe 20. În rest, statuia e îmbrăcată cu o mantie care se schimbă aproape zilnic, și sunt sute, brodate și dăruite de-a lungul secolelor. Dar în acele trei zile o lasă descoperită și se vede învelișul de argint lucrat al coloanei. Și e un detaliu care pe mine mă emoționează: în spatele Santa Capilla există un oval al stâlpului pe care oamenii îl sărută de secole, iar de atâtea buze piatra s-a tocit și s-a lustruit. Milioane de sărutări fac asta.
E adevărat că Goya s-a supărat pictând aici?
Și încă rău. Când era deja un pictor cu nume, i-au comandat marea boltă Regina Martyrum, și acolo a sărit scânteia. Capitlului i s-au părut schițele lui prea puțin decente, iar pe deasupra l-au pus chiar pe cumnatul lui, pictorul Francisco Bayeu, să-l supravegheze. Goya, mândru cum numai el era, s-a simțit tratat ca un ucenic și a fost cât pe ce să plece lăsând lucrarea la jumătate. A terminat-o în silă și a plecat din Zaragoza rănit în orgoliu. Geniu cu toane încă de tânăr.
