Banco de España ocupă colțul cel mai solemn al Madridului: o masă de piatră și fier forjat care închide Plaza de Cibeles dinspre sud și care a fost gândită, la propriu, ca să nu intre nimeni. Inaugurată în 1891, păstrează sub pământ camera blindată în care sunt păzite rezervele de aur ale țării, ocrotită de o legendă pe care Madridul o repetă de un secol. Pe dinafară e una dintre capodoperele eclectismului spaniol; pe dinăuntru, o colecție de artă care include portrete pictate de Goya.
O bancă construită ca o fortăreață
Când Banco de España a hotărât să-și părăsească vechiul sediu și să construiască o clădire pe măsura funcției sale, a ales colțul cel mai vizibil al orașului: intersecția dintre Paseo del Prado și calle de Alcalá, chiar în fața fântânii Cibeles. Lucrările au început în 1884 după proiectul lui Eduardo de Adaro și Severiano Sáinz de la Lastra, iar clădirea a fost inaugurată în 1891.
Stilul e eclectic, amestecul acela atât de tipic secolului al XIX-lea între clasicismul academic și aerul marilor bănci europene, cu o notă de arhitectură renascentistă italiană. Piesa de rezistență e colțul teșit, cel care privește spre fântână: o rotondă încununată de un ceas și un vitraliu, devenită unul dintre colțurile cele mai fotografiate ale Madridului. Uită-te și la grilajele din fier forjat, care sunt adevărată orfevrărie, și la lucrătura blocurilor de piatră.
Clădirea a crescut în etape timp de mai bine de un secol, cu extinderi succesive spre calle de Alcalá și spre Paseo del Prado care au respectat limbajul originalului. Rezultatul e un cvartal întreg de piatră care funcționează ca o graniță vizuală: aici se termină Madridul muzeelor și începe Madridul financiar de pe calle de Alcalá.
Aurul, șanțul și alte legende
Sub picioarele tale, la câteva niveluri adâncime, e camera blindată în care se păstrează rezervele de aur ale Spaniei. Legenda pe care o știe orice madrilen spune că încăperea e înconjurată de un șanț care poate fi inundat în câteva secunde cu apă din subsol dacă cineva ar încerca s-o spargă: cine ar intra s-ar îneca înainte să atingă un lingou. Banca n-a confirmat-o și n-a dezmințit-o niciodată, ceea ce face povestea mult mai bună.
Ce e documentat cu adevărat e povestea cea mai amară a acestei case. În 1936, la începutul Războiului Civil, guvernul Republicii a hotărât să scoată din țară cea mai mare parte a rezervelor: vreo cinci sute de tone de aur au plecat spre Uniunea Sovietică pentru a plăti arme și provizii. E așa-numitul „aur de la Moscova” și nu s-a mai întors niciodată. Aproape nouăzeci de ani mai târziu, subiectul încă stârnește discuții foarte aprinse.
A treia comoară a clădirii e artistică și mult mai puțin cunoscută. Banca deține o colecție de pictură de prim rang, cu mai multe portrete semnate de Goya — comenzi ale guvernatorilor și directorilor instituției — și opere ale altor mari maeștri. Nu sunt expuse zilnic, dar se arată din când în când în expoziții temporare și în vizitele ghidate pe care instituția le organizează ocazional.
De neratat
Colțul teșit
Rotonda care privește spre Cibeles, cu ceasul și vitraliul ei: fațada cea mai fotografiată a clădirii.
Grilajele din fier forjat
Orfevrărie de la sfârșitul secolului al XIX-lea pe care foarte puțini se opresc s-o privească de aproape.
Camera aurului
Sub stradă, cu legenda șanțului care se poate inunda, pe care banca n-a dezmințit-o niciodată.
Picturile ascunse ale lui Goya
Portrete ale pictorului aragonez din colecția instituției, care se văd doar în expoziții ocazionale.
Cum se încadrează în vizita ta la Madrid
Banco de España e o oprire de exterior: se admiră de pe trotuar și se ocolește în cinci minute. Chiar în față ai Plaza de Cibeles cu fântâna ei din 1782 și Palacio de Cibeles, azi primăria, al cărui punct de belvedere din turn oferă cea mai bună priveliște asupra Paseo del Prado. Urcând pe Alcalá, la două minute, se află Círculo de Bellas Artes și terasa lui de pe acoperiș; coborând, pornește axa muzeelor care duce la Museo Thyssen-Bornemisza și la Museo del Prado.
Cel mai bun moment ca s-o vezi e spre sfârșitul după-amiezii, când soarele de apus cade pe piatră și colțul teșit se aprinde. Noaptea, iluminatul arhitectural o transformă într-una dintre cele mai teatrale clădiri ale orașului, și atunci înțelegi că acest colț a fost proiectat ca să impresioneze.
Dacă vrei contextul complet — cine a construit ce, de ce Madridul de la începutul secolului al XX-lea s-a umplut de acești coloși și ce s-a întâmplat aici în timpul războiului —, traseul pe jos Viavoy numit Gran Vía și Madridul modern pornește exact din acest colț și urcă pe Alcalá până la Gran Vía, cu o ghidă locală care ți-l povestește pe drum.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat cu aurul acela care a plecat spre Moscova?
E una dintre marile răni ale istoriei noastre. În 1936, cu războiul deja în toi, Republica a trimis în Uniunea Sovietică vreo cinci sute de tone, aproape trei sferturi din tot aurul țării, ca să-l pună la adăpost. A servit la plata armelor și a proviziilor și nu s-a mai întors niciodată. Și azi i se spune „aurul de la Moscova” și încă stârnește discuții foarte aprinse.
E adevărat că banca păstrează tablouri de Goya?
Exact cum auzi. În spatele acestor grilaje, banca adăpostește o colecție de artă de prim rang, cu mai multe portrete pictate chiar de Goya, plus opere ale altor mari maeștri. Nu sunt expuse publicului zilnic, dar din când în când pot fi văzute la vizite și expoziții. O bancă ce, pe lângă aur, ține sub cheie pictură de muzeu.
