De-a lungul bulevardelor cu copaci care coboară spre râu se ivesc printre jacarande clădiri care par aduse de pe alt continent: o hacienda creolă, o fațadă cu motive incașe, un mic palat colonial. Sunt pavilioanele pe care țările invitate le-au ridicat pentru Expoziția Ibero-Americană din 1929. Au fost construite să dureze câteva luni și sunt încă aici aproape un secol mai târziu, transformate în consulate, facultăți și muzee. Să te plimbi printre ele înseamnă să faci turul a jumătate de Americă într-un sfert de oră.
Efemerul care a rămas
Expoziția Ibero-Americană voia să reunească Spania cu fostele ei colonii, iar fiecare țară invitată și-a construit propriul pavilion drept carte de vizită. S-a ajuns la peste o sută de clădiri, între pavilioane naționale, regionale și tematice, răspândite prin parc și pe bulevardele din jur.
Cele mai multe erau gândite ca arhitectură temporară, aproape decoruri. Dar au plăcut, iar mai multe țări au ales să le cedeze orașului sau să le păstreze ca sedii diplomatice în loc să le demonteze. Sevilla a făcut permanent ce urma să fie efemer, iar azi hotărârea aceea definește peisajul întregii zone.
Economic, Expoziția a fost un dezastru. S-a deschis în mai 1929 cu un lux fără măsură, iar în octombrie același an a izbucnit crahul de la New York. Orașul a rămas îndatorat timp de decenii. În schimb, s-a ales cu parcul, Plaza de España, Plaza de América și aceste pavilioane: probabil cea mai proastă operațiune financiară și cea mai bună investiție urbană din istoria lui.
Pe care să le cauți
Pavilionul Peru, opera lui Manuel Piqueras Cotolí, amestecă barocul colonial cu motive incașe și e printre cele mai bine păstrate. Azi găzduiește Casa de la Ciencia a CSIC, cu muzeu și planetariu: se poate intra și e una dintre vizitele cele mai răsplătitoare dacă călătorești cu copii.
Pavilionul Argentina, al lui Martín Noel, a fost primul terminat și are aer de hacienda creolă, cu curtea și turnul lui. Pavilioanele din Chile, Columbia, Guatemala, Mexic și Uruguay sunt și ele în picioare, ocupate azi de facultăți universitare, consulate și unități militare.
Primăvara, toate acestea se petrec sub jacarandele înflorite: bulevardele se acoperă de mov timp de câteva săptămâni în aprilie și mai, iar pământul la fel. E una dintre cele mai frumoase imagini ale Sevillei și durează foarte puțin, așa că, dacă nimerești atunci, profită.
De neratat
Pavilionul Peru
Baroc colonial cu motive incașe. Azi Casa de la Ciencia a CSIC, cu planetariu și intrare deschisă.
Pavilionul Argentina
Primul terminat, cu aer de hacienda creolă, curte și turn.
Construite pentru câteva luni
Erau arhitectură temporară. Orașul a hotărât să le păstreze, iar azi sunt consulate și facultăți.
Jacarandele din aprilie
Câteva săptămâni de mov pe bulevarde și pe jos. Durează puțin și nu se uită.
Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla
Pavilioanele sunt răspândite pe bulevardele care mărginesc Parque de María Luisa, mai ales între Plaza de América și râu. Plimbarea firească e să cobori din piață spre sud și apoi să cotești spre Guadalquivir.
Aproape niciunul nu se vizitează pe dinăuntru, pentru că sunt folosite, așa că aceasta e o plimbare de arhitectură exterioară. Excepția clară e Pavilionul Peru, cu Casa de la Ciencia, și într-o măsură mai mică unele care se deschid ocazional, în zilele porților deschise.
La capătul traseului, lângă râu, se află Monumentul lui Elcano, care încheie parcul și, într-un fel, încheie întreaga poveste: din acel punct al Guadalquivirului au plecat corăbiile care au făcut pentru prima dată înconjurul lumii.
Întrebări frecvente
Și cum i-a mers Sevillei cu Expoziția aceea?
Economic, așa și așa, ca să nu spun prost. Târgul s-a deschis în mai 1929 cu un lux uriaș... iar în octombrie același an a izbucnit crahul Bursei din New York și lumea întreagă s-a scufundat în criză. Expoziția costase o avere și a lăsat orașul îndatorat ani de zile. Dar uită-te la partea bună: în schimbul acelor datorii, Sevilla s-a ales cu acest parc, cu Plaza de España și cu aceste pavilioane. Uneori, cele mai bune moșteniri se nasc dintr-o afacere proastă.
