E cea mai mare catedrală gotică din lume și pe dinăuntru nu seamănă cu nicio alta: în locul navei înguste și verticale pe care o aștepți de la gotic, aici e o esplanadă acoperită, cinci nave foarte largi și o senzație foarte ciudată de spațiu orizontal. Motivul e că a fost ridicată pe planul marii moschei almohade, respectându-i dreptunghiul. Când capitlul a aprobat lucrarea, în 1401, cronica a consemnat o frază devenită celebră: să facem un templu atât de mare încât cei care îl vor vedea terminat să ne creadă nebuni.
O sută de ani de lucrări și o moschee dedesubt
Moscheea almohadă din secolul al XII-lea ocupa exact acest teren. După cucerirea din 1248 a fost folosită drept catedrală un secol și jumătate, până când cutremurele și dorința de măreție au convins capitlul s-o dărâme și să o ia de la zero. Din acea clădire au supraviețuit trei lucruri: minaretul transformat în Giralda, curtea abluțiunilor transformată în Patio de los Naranjos și chiar amprenta dreptunghiulară a incintei.
Lucrarea a durat din 1401 până în 1506 și n-a ieșit gratis: în 1511 s-a prăbușit turnul-lanternă central, care a mai căzut o dată în 1888. Bolta pe care o vezi azi deasupra transeptului e, așadar, mult mai tânără decât restul. Când cineva îți spune că goticul spaniol e solid, amintește-ți de asta.
Interiorul adăpostește o acumulare greu de digerat dintr-odată: optzeci de capele, corul în mijlocul navei centrale — obicei spaniol care rupe perspectiva —, Capilla Real cu trupul lui Ferdinand al III-lea, sacristia mare cu lucrări de Murillo și Zurbarán și tezaurul catedralei. Se poate parcurge într-o oră bună sau în trei, după cât vrei să privești.
Ce să cauți înăuntru și în ce ordine
Altarul mare e piesa care justifică singură vizita: cel mai mare retablu din lumea creștină, patruzeci și cinci de scene din viața lui Hristos și a Fecioarei, sculptate și aurite, lucrare începută de flamandul Pieter Dancart în 1482 și terminată aproape un secol mai târziu. Se vede mai bine de departe, din transept, decât lipit de grilaj.
Mormântul lui Columb, cu cei patru heralzi ai regatelor Castilia, León, Aragon și Navarra care poartă sicriul pe umeri, se află lângă Puerta del Príncipe. E din 1899 și a ajuns aici de la Havana. Fii atent la un detaliu: heraldul Leónului ține o lance care străpunge o rodie, granada în spaniolă, simbolul cuceririi ultimului regat musulman.
Și apoi ce nu găsește aproape nimeni: Capilla Real, în fund, accesibilă doar în afara orelor de slujbă; Patio de los Naranjos, în care ieși pe o ușă laterală; și sala capitulară eliptică, cu Neprihănita Zămislire a lui Murillo în boltă, unul dintre cele mai elegante planuri ale Renașterii spaniole.
De neratat
Altarul mare
Cel mai mare retablu al creștinătății: patruzeci și cinci de scene aurite, aproape un secol de muncă.
Mormântul lui Columb
Patru heralzi cu sicriul pe umăr. A sosit de la Havana în 1899, iar polemica e încă vie.
Sala capitulară eliptică
Plan oval renascentist cu o Neprihănită Zămislire de Murillo în boltă. Aproape nimeni nu intră.
Șopârla din Patio de los Naranjos
Un crocodil de lemn atârnat de tavan, replica unui dar diplomatic din secolul al XIII-lea.
Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla
Biletul e comun cu Giralda și cu Iglesia Colegial del Salvador, aflată la zece minute de mers pe jos: dacă îl cumperi, folosește-l, pentru că Salvador e a doua biserică a orașului și mulți o ratează fără să știe că au plătit-o deja.
Chiar în față e Plaza del Triunfo, iar în ea Puerta del León, intrarea în Real Alcázar, și Archivo General de Indias. E probabil cel mai compact ansamblu de trei monumente declarate Patrimoniu Mondial din Europa: încap în două sute de metri.
Rezervă biletul pe site din timp. Coada de la casa de bilete de la Puerta del Príncipe poate depăși o oră în sezonul de vârf, iar intervalele cu intrare gratuită se epuizează cu săptămâni înainte. Dacă mergi pe cont propriu, cea mai bună combinație e Alcázar la prima oră, catedrala la mijlocul dimineții și Giralda înainte să pleci.
Întrebări frecvente
Chiar e Columb înmormântat aici?
Cel puțin o parte din el, da, iar povestea lui e de roman. Columb a murit la Valladolid în 1506, iar rămășițele lui n-au stat locului: Sevilla, apoi Santo Domingo, după aceea Havana și înapoi la Sevilla în 1898, traversând Atlanticul de două ori. Santo Domingo susține că ei îl au pe al lor. În 2006, un studiu ADN al Universității din Granada a comparat aceste oase cu cele ale fratelui său Diego și se potriveau. Așa că poți să crezi, cu știința de partea ta, că navigatorul e acolo sus.
E adevărat că înăuntru dansează copii?
O să ți se pară ciudat, dar da: sunt „los Seises”. Un grup de copii în costume de epocă ce dansează cu castaniete în fața altarului mare, înăuntrul Catedralei, de Corpus Christi și de sărbătoarea Imaculatei. Obiceiul vine din secolul al XVI-lea și e atât de deosebit încât se povestește că, atunci când s-a vrut interzicerea lui, permisiunea a venit de la Roma cu condiția ca ei să danseze „până se vor roade costumele”; de aceea, spune legenda, le cârpesc fără să le schimbe niciodată de tot. Un dans sacru, unic în lume.
