Jumătate de kilometru de apă care înconjoară Plaza de España, patru poduri de azulejo care o traversează și două turnuri de șaptezeci și patru de metri care închid capetele. Sevillanii îi spun „la ría”, iar din 1929 poate fi parcurs cu barca cu vâsle, exact cum făceau vizitatorii Expoziției. E partea pieței pe care o fotografiază cei mai mulți și o înțeleg cei mai puțini: fiecare dintre poduri înseamnă ceva, iar turnurile au fost cât pe ce să nu fie construite.
Patru poduri, patru regate
Podurile care traversează canalul sunt dedicate celor patru regate creștine medievale care s-au unit ca să formeze Spania: Castilia, León, Aragon și Navarra. Fiecare poartă numele, stema și o decorație ceramică diferită, cu balustrade acoperite de azulejo pictat de mână în atelierele din Triana.
Lipsește Granada, iar absența nu e o scăpare: Granada a fost ultimul regat musulman al peninsulei și n-a fost încorporată prin unire dinastică, ci prin cucerire, în 1492. N-are pod nici Portugalia, care a fost unită cu Coroana spaniolă între 1580 și 1640 și apoi s-a separat. Programul iconografic e foarte conștient de cine include.
Să treci de pe un pod pe altul înseamnă, la propriu, să treci dintr-un regat în altul. Când o faci, uită-te la ceramica balustradelor: culorile sunt aceleași folosite în toată piața, albastrul de cobalt, galbenul, verdele și acel roșu care iese bine doar din cuptor.
Turnurile de prisos și bărcile care încă plutesc
Cele două turnuri, cel de nord și cel de sud, se înalță la șaptezeci și patru de metri și timp de decenii au fost cele mai înalte construcții ale Sevillei după Giralda. Aníbal González le-a inclus în proiect împotriva părerii celor care le considerau disproporționate și prea protagoniste pentru o piață. A insistat, iar azi sunt silueta care identifică ansamblul din orice punct al parcului.
Există o regulă nescrisă în Sevilla care explică polemica: timp de secole, nicio clădire din oraș nu trebuia să concureze în înălțime cu turnul catedralei. Turnurile din Plaza de España rămân intenționat sub el. Azi adăpostesc birouri oficiale și nu se vizitează.
Bărcile cu vâsle funcționează de aproape un secol și sunt cei mai bine cheltuiți bani din piață: o jumătate de oră, o vâslă de persoană și semicercul văzut de la nivelul apei, perspectiva pentru care a gândit González totul. Dacă vii cu copii, nici nu se pune problema.
De neratat
Cele patru poduri
Castilia, León, Aragon și Navarra. Granada și Portugalia n-au pod: absența e intenționată.
Șaptezeci și patru de metri
Timp de decenii, cele mai înalte turnuri ale Sevillei după Giralda, și intenționat mai joase decât ea.
Bărcile din 1929
Aproape un secol de vâslit pe același canal. Perspectiva pentru care a fost gândită piața.
Reflexia de dimineață
Cu apa netedă, galeria se dublează în canal. La amiază reflexia aceea nu mai există.
Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla
Canalul înconjoară Plaza de España și face parte din aceeași vizită: ajungi pe jos de la oricare dintre intrări și nu plătești nimic ca să te uiți. Bărcile se închiriază de la debarcaderul din capătul de nord.
Combină-l cu cele 48 de bănci ale provinciilor, aflate chiar în spate, la baza semicercului, și cu intrarea în Parque de María Luisa, care începe de cealaltă parte a bulevardului.
Un sfat de orar: bărcile se umplu la mijlocul după-amiezii și se face coadă. Dis-de-dimineață nu e nimeni, apa e netedă, iar reflexia galeriei în canal e cea mai bună fotografie pe care o poți face aici. La amiază, cu apa agitată, reflexia aceea nu există.
Întrebări frecvente
Și de ce lipsește Granada?
Pentru că cele patru poduri reprezintă regatele creștine medievale, iar Granada n-a fost unul dintre ele: a fost ultimul regat musulman din peninsulă și nu s-a alăturat Spaniei prin unire, ci prin cucerire, în 1492. A venit prea târziu ca să aibă pod propriu. Nu are nici Portugalia, care timp de șaizeci de ani a ajuns să împartă coroana cu Spania înainte să-și urmeze propriul drum. Așa că în ce lipsește de pe aceste poduri încape aproape tot atâta istorie cât în ce se vede.
