Seville · Ce să vezi

Spitalul Venerables

Hospital de los Venerables

Pe dinafară e cărămidă roșie, sobrietate și o clopotniță-perete decupată pe cer: o fațadă care nu promite nimic. Pe dinăuntru e unul dintre cele mai complete ansambluri baroce din Sevilla și cel mai bun loc din oraș ca să înțelegi ce a fost secolul al XVII-lea sevillan, când acesta era cel mai bogat oraș din Europa, iar pictorii lucrau în acord. A fost fondat în 1675 ca reședință pentru preoți bătrâni și fără mijloace — venerabilii din nume — și azi găzduiește Centro Velázquez.

O casă pentru preoți bătrâni

Inițiatorul a fost Justino de Neve, canonic al catedralei, om înstărit și unul dintre marii mecena ai timpului său. Clădirea au ridicat-o Juan Domínguez și, mai ales, Leonardo de Figueroa, capul dinastiei care a definit barocul sevillan: cărămidă aparentă, azulejo, ipsos și un fel foarte local de a face arhitectură cu materiale ieftine și cu foarte multă meserie.

Curtea centrală e piesa cea mai ingenioasă. E coborâtă, cu fântâna pe fundul unui fel de bol în trepte, și nu e un capriciu: adună apa de ploaie și o concentrează, lucru deloc minor într-un oraș care stă jumătate de an fără să vadă un nor. Forma curții e, la propriu, un sistem hidraulic.

Instituția a funcționat ca reședință pentru preoți până târziu în secolul al XX-lea. Din 1991 o administrează Fundación Focus, care a restaurat ansamblul și l-a deschis ca spațiu cultural, ceea ce explică de ce azi poți intra într-o clădire gândită să nu primească pe nimeni.

Ce să vezi înăuntru

Biserica e partea cea mai spectaculoasă. Bolțile le-au pictat Juan de Valdés Leal și fiul lui, Lucas Valdés, iar sacristia e un exercițiu de iluzionism baroc: o cupolă pictată în perspectivă care pare să înalțe tavanul cu câțiva metri. Așază-te în punctul exact marcat pe pardoseală ca s-o vezi funcționând; din orice alt loc efectul se rupe.

Centro Velázquez ocupă sălile de sus și reunește lucrări ale pictorului sevillan și ale cercului său. Piesa pe care fundația a cumpărat-o în 2007 și care a făcut înconjurul lumii e Santa Rufina a lui, o olăriță din Triana devenită sfânta patroană a orașului, pictată de un Velázquez încă tânăr. S-o vezi aici, la cinci sute de metri de locul unde s-a născut el, are farmecul ei.

Lipsește, în schimb, ce ar trebui să fie centrul casei: Inmaculada de los Venerables, pe care Murillo a pictat-o la comanda lui Justino de Neve pentru chiar această clădire. Mareșalul Soult a luat-o ca pradă de război în timpul ocupației franceze, iar azi e expusă la Museo del Prado. Sala în care se afla e tot acolo, cu golul ei.

De neratat

Curtea coborâtă

Cu fântâna pe fundul unui bol în trepte. Nu e estetică: e colectarea apei de ploaie.

Sacristia lui Valdés Leal

O cupolă pictată în perspectivă care funcționează doar din punctul exact marcat pe pardoseală.

Santa Rufina a lui Velázquez

O olăriță din Triana devenită sfântă, pictată de un Velázquez tânăr, la cinci sute de metri de casa lui.

Golul Neprihănitei

Murillo a pictat-o pentru această casă. Soult a luat-o, iar azi e la Prado; peretele e încă aici.

Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla

Se află în plin cartier Santa Cruz, la un minut de Plaza de Doña Elvira și la cinci de catedrală. E vizita de interior care completează cel mai bine o plimbare prin cartier și de obicei e goală chiar și când străzile de afară sunt pline ochi.

Dacă te interesează Valdés Leal, continuarea obligatorie e Hospital de la Santa Caridad, la zece minute, unde sunt cele două mari pânze ale lui despre moarte și deșertăciune. Cele două spitale baroce, văzute în aceeași zi, spun aceeași poveste prin două temperamente opuse.

Socotește o oră bună. Și nu sări peste scara monumentală și peste a doua curte: cei mai mulți intră, se uită la biserică și pleacă, și pierd exact partea care explică cum trăia aici un preot retras în 1700.

Întrebări frecvente

Are legătură cu Murillo?

Și încă cum. Canonicul care a pornit lucrarea era marele prieten și protector al lui Murillo și i-a comandat pictorului mai multe pânze pentru chiar această casă. Cea mai faimoasă e o Imaculată căreia azi i se spune „a Venerabililor”. Spun „azi” cu durere, pentru că în timpul ocupației franceze mareșalul Soult a luat-o pe aceea și alte picturi ca pradă de război; Imaculata aceea a ajuns la Muzeul Prado, unde se află și acum. Aici au rămas golul și povestea.

Și ce Velázquez se poate vedea înăuntru?

Centro Velázquez păstrează bijuterii ale celui mai universal sevillan. Cea mai faimoasă e „Santa Rufina” a lui, o sfântă olăriță din Sevilla pe care fundația care îngrijește casa a cumpărat-o în 2007 pentru o sumă record în cazul unei picturi spaniole. S-o vezi aici, în orașul unde Velázquez s-a născut și a învățat să picteze, îți face pielea de găină. E unul dintre lucrurile care justifică singure trecerea pragului acelei uși sobre de cărămidă.

Cine a pictat bolta aceasta?

Juan de Valdés Leal, unul dintre marii pictori ai barocului sevillan, faimos pentru gustul lui pentru dramatic și chiar pentru macabru. Ale lui sunt, în apropiatul Hospital de la Caridad, cele două picturi cumplite despre moarte și deșertăciune care îți taie respirația. Aici, împreună cu fiul său Lucas, a umplut bolțile de culoare. Era reversul lui Murillo: unde unul punea dulceață și copii ai străzii, celălalt punea oase și adevăr.

Descoperă Seville și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Seville

Biserica Colegială Salvador

Biserica Magdalena

Biserica San Luis de los Franceses

Biserica Santa Ana

Fosta Fabrică Regală de Tutun

Fântâna Leilor