O grădină în terase sprijinită de zidul de apărare, cu chiparoși, trandafiri, o pergolă și bănci, cu vedere spre Tormes și spre Puente Romano. Poartă numele protagoniștilor din „La Celestina”, opera pe care Fernando de Rojas a scris-o la sfârșitul secolului al XV-lea pe când era student în acest oraș, iar tradiția plasează aici grădina în care se întâlneau cei doi îndrăgostiți.
La Celestina și de ce contează
„La Celestina” e una dintre operele capitale ale literaturii spaniole și una dintre cele mai incomode: scrisă în dialog, fără narator, spune o poveste de dorință, bani și manipulare care se termină prost pentru toți. A fost publicată în 1499, iar autorul ei, Fernando de Rojas, era un tânăr bacalaureat de origine convertită.
Opera nu preamărește iubirea curtenească, ci o demontează: Calixto nu e un îndrăgostit nobil, ci un tânăr răsfățat și nerăbdător, Melibea nu e o doamnă de neatins, iar Celestina, bătrâna mijlocitoare care îi aduce împreună, acționează pentru bani și sfârșește ucisă de propriii complici. E o operă fără eroi.
Faptul că acțiunea se petrece într-un oraș universitar, printre studenți, servitori și prostituate, are mult de-a face cu Salamanca reală a epocii. Tradiția locală a fixat această grădină drept scena întâlnirii îndrăgostiților, deși textul nu numește orașul în mod explicit.
O grădină construită pe zidul de apărare
Grădina actuală e din secolul al XX-lea, proiectată pe resturile zidului medieval și folosind diferența de nivel dintre orașul vechi și râu. E organizată în terase în trepte, cu garduri de cimișir tunse, chiparoși, o fântână și o pergolă acoperită cu trandafiri.
Cea mai bună calitate a ei e liniștea. E la cinci minute de catedrale și de ansamblul universitar și totuși aici nu ajunge zgomotul: e probabil locul cel mai liniștit din orașul vechi și cel în care studenții orașului se așază să citească.
De la punctul de belvedere din capăt se văd Tormes, Puente Romano și mahalalele de pe celălalt mal. Iar dacă te întorci, ai silueta celor două catedrale deasupra acoperișurilor, cu Torre del Gallo ivindu-se între ele.
De neratat
O operă fără eroi
„La Celestina” demontează iubirea curtenească: nu există îndrăgostit nobil, nici doamnă de neatins, iar mijlocitoarea moare ucisă.
Autorul ei studia aici
Fernando de Rojas, tânăr bacalaureat de origine convertită, a publicat-o în 1499 pe când studia în acest oraș.
E pe zidul de apărare
Grădina din secolul al XX-lea a fost proiectată folosind resturile incintei medievale și diferența de nivel spre râu.
Locul cel mai liniștit din orașul vechi
La cinci minute de catedrale și fără zgomot. Aici se așază să citească studenții orașului.
Cum se încadrează în vizita ta la Salamanca
Se află la marginea de sud a orașului vechi, la cinci minute de catedrale, coborând prin Patio Chico și pe lângă zidul de apărare. E oprirea firească pe coborârea spre râu și spre Puente Romano, și la fel la urcarea de întoarcere.
Accesul e liber și gratuit, cu program de parc. Aproape sunt Cueva de Salamanca, Colegio de Calatrava și Casa Lis, așa că toată această zonă de sud se leagă într-o oră bună.
Momentul e apusul, când soarele coboară peste Tormes și piatra catedralelor se aprinde în spatele tău. E unul dintre puținele locuri din orașul vechi unde poți sta jos fără să faci nimic și probabil cel mai plăcut.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat cu acel student, Fernando de Rojas?
Și-a terminat studiile de drept, s-a făcut avocat și a ajuns chiar primar al orașului Talavera de la Reina, unde și-a trăit restul zilelor. Era dintr-o familie de convertiți, evrei care se botezaseră, și poate de aceea a scris cu atâta grijă și și-a semnat opera pe jumătate ascuns: în niște versuri de la început trebuiau puse cap la cap primele litere ale fiecărui rând ca să-i descoperi numele. O singură carte i-a ajuns ca să intre în istorie. Nu e rău pentru un student din Salamanca, nu-i așa?
