Intri din interiorul Catedralei Noi, coborând câteva trepte, iar schimbarea e brutală: de la înălțimea și lumina goticului târziu treci la un romanic din secolul al XII-lea, mai jos, mai întunecat și mult mai dens. A supraviețuit pentru că, în timp ce se construia cea nouă, aceasta a continuat să fie folosită, iar când cea nouă a fost gata nimeni n-a mai vrut s-o dărâme.
Retablul cu cincizeci și trei de panouri
Piesa principală e în absidă: un retablu de la mijlocul secolului al XV-lea cu cincizeci și trei de panouri pictate pe fond aurit, operă a lui Nicolás Florentino, care povestesc viața lui Hristos și a Fecioarei scenă cu scenă, așezate pe cinci rânduri.
E printre cele mai complete ansambluri de pictură gotică păstrate în Spania, iar interesul lui nu stă doar în panouri, ci în felul în care funcționau: erau o povestire vizuală ordonată pentru oameni care nu știau să citească, cu o succesiune narativă clară de la stânga la dreapta și de jos în sus.
Deasupra, acoperind calota absidei, e o frescă uriașă a Judecății de Apoi de același autor, cu iadul redat cu o cruzime considerabilă. Să vezi cele două lucruri împreună — povestirea ordonată jos, avertismentul sus — înseamnă să înțelegi cum comunica o biserică medievală.
Torre del Gallo și claustrul
Turnul de deasupra transeptului, cunoscut ca Torre del Gallo după morișca de vânt în formă de cocoș care îl încununează, e una dintre piesele cele mai singulare ale romanicului spaniol: o cupolă cu nervuri pe un tambur cu două rânduri de ferestre și acoperită cu solzi de piatră, de o clară influență bizantină, sosită probabil prin Aquitania.
Face parte dintr-un grup restrâns de turnuri de acest fel din vestul peninsulei — Zamora, Toro și acesta — care împart această soluție și care n-au echivalent în restul Europei. Din exterior se vede bine din Patio Chico, piațeta din spate.
Claustrul, mult transformat după cutremurul de la Lisabona din 1755, dă acces la mai multe capele de un interes considerabil. Una dintre ele păstrează o orgă medievală cu tuburi, printre cele mai vechi din Europa care încă mai pot cânta, iar alta adăpostește morminte cu sculpturi culcate de mare calitate.
De neratat
Cincizeci și trei de panouri
Retablul lui Nicolás Florentino, de la mijlocul secolului al XV-lea, e printre cele mai complete ansambluri de pictură gotică din Spania.
Judecata de Apoi din absidă
O frescă uriașă deasupra retablului, cu iadul redat cu o cruzime considerabilă. Era avertismentul.
Torre del Gallo
Cupolă cu nervuri acoperită cu solzi de piatră, de influență bizantină. Face familie cu cele din Zamora și Toro, toate în vestul peninsulei.
O orgă care încă mai cântă
Într-o capelă a claustrului se păstrează o orgă medievală cu tuburi, printre cele mai vechi din Europa aflate în uz.
Cum se încadrează în vizita ta la Salamanca
Intri din interiorul Catedralei Noi, iar biletul e comun, așa că nu trebuie să alegi între una și cealaltă. Ce merită să hotărăști e ordinea: să intri întâi în cea nouă și să cobori apoi în cea veche îți dă contrastul complet.
În spate e Patio Chico, o piațetă mică din care se vede Torre del Gallo și absida romanică, și care e unul dintre colțurile cele mai liniștite ale orașului vechi. De acolo cobori spre Huerto de Calixto y Melibea și spre râu.
Socotește patruzeci de minute pentru cea veche cu tot cu claustru. Iar dacă faci Ieronimus, traseul pe la înălțime trece deasupra acestei catedrale și îți permite să vezi turnul dintr-un unghi imposibil de jos.
Întrebări frecvente
Ce făceau studenții în acea capelă?
Își petreceau acolo noaptea dinaintea examenului de doctorat, singuri, studiind lângă mormântul episcopului care a întemeiat-o; se așezau cu picioarele pe sarcofag ca să li se „lipească” înțelepciunea lui. A doua zi, dacă treceau examenul, ieșeau triumfători; iar dacă nu, se strecurau pe o ușă mică ca să nu dea ochii cu nimeni. Nervi de student în stare pură, acum șase sute de ani.
De ce poartă orga numele lui Salinas?
După Francisco de Salinas, un muzician din secolul al XVI-lea, orb din copilărie și profesor de muzică la universitatea de aici. Cânta într-un fel care îi lăsa pe toți fără cuvinte, iar unul dintre cei care îl ascultau fermecați era fray Luis de León, care i-a dedicat una dintre cele mai frumoase ode ale limbii: „Văzduhul se seninează și se îmbracă în frumusețe…”. Când ești înăuntru și vezi orga, gândește-te că acea muzică a inspirat un poem care încă se studiază în școli.
