E cunoscut drept Colegio de los Irlandeses pentru că timp de aproape un secol, din 1838, a format seminariști veniți din Irlanda, dar numele lui adevărat e Colegio Mayor de Santiago Apóstol și l-a fondat în 1519 arhiepiscopul Alonso de Fonseca. Curtea lui e probabil spațiul renascentist cel mai pur din Salamanca și a proiectat-o Diego de Siloé, unul dintre marii Renașterii spaniole.
O curte de Siloé
Curtea e piesa principală: două niveluri de arcade pe coloane, cu arce semicirculare la parter și arce turtite sus, medalioane în timpane și o proporție atât de măsurată încât ansamblul transmite o liniște pe care niciun alt spațiu al orașului n-o atinge.
Diego de Siloé venea după ce lucrase în Italia și a adus cu el un clasicism mult mai ortodox decât platerescul decorativ dominant la Salamanca. Aici nu e saturație ornamentală: e ordine, ritm și reținere, iar diferența se simte imediat când intri.
Capela păstrează un retablu de Alonso Berruguete, cel mai important sculptor al Renașterii spaniole, cu panouri și sculpturi de o expresivitate considerabilă. E o piesă de prim rang pe care foarte puțini o asociază cu această clădire.
Cele patru colegii mari și de ce contau
Salamanca a avut patru colegii mari, instituții cu venituri proprii, statute și autonomie, care selectau un număr foarte mic de bursieri și le dădeau locuință, întreținere și o rețea de relații pe viață. Acesta era unul dintre ele, alături de San Bartolomé, Cuenca și Oviedo.
Din aceste colegii au ieșit timp de secole episcopii, judecătorii curților regale de apel și înalții demnitari ai administrației castiliene. Să fii colegial mare echivala cu a avea viitorul asigurat, iar sistemul a ajuns atât de închis și de endogam încât coroana l-a reformat în secolul al XVIII-lea.
Numele de Irlandeses vine mult mai târziu: în secolul al XIX-lea clădirea a găzduit studenți catolici irlandezi care nu se puteau forma în țara lor din cauza legilor penale britanice. Această folosire a durat până târziu în secolul al XX-lea și e cea care a rămas lipită de clădire în memoria locală.
De neratat
Curtea a proiectat-o Siloé
Clasicism ortodox adus din Italia, fără saturația ornamentală a platerescului dominant. Se simte când intri.
Un retablu de Berruguete
În capelă, operă a celui mai important sculptor al Renașterii spaniole. Foarte puțini îl asociază cu această clădire.
Unul dintre cele patru colegii mari
Instituții cu venituri și statute proprii din care ieșeau episcopi și înalți demnitari. Sistemul a ajuns să fie reformat pentru că era endogam.
Irlandezii au venit mai târziu
În secolul al XIX-lea a găzduit studenți catolici care nu se puteau forma în Irlanda din cauza legilor penale britanice.
Cum se încadrează în vizita ta la Salamanca
Se află la marginea de nord-vest a orașului vechi, la zece minute de Plaza Mayor și la cinci de Palacio de Monterrey. E zona cea mai puțin umblată a centrului istoric, iar clădirea primește o fracțiune infimă din vizitele pe care le primește ansamblul universitar.
Azi aparține Universității din Salamanca, care o folosește drept cămin și sediu pentru cursuri internaționale, iar curtea și capela se pot vizita în timpul programului de vizită. Biletul e ieftin, iar vizita durează o jumătate de oră.
E oprirea care îl răsplătește pe cel care a văzut deja ce e evident și vrea ceva în plus. După o dimineață de plateresc saturat, această curte funcționează ca o odihnă vizuală, și exact acesta e motivul s-o faci la sfârșit, nu la început.
Întrebări frecvente
Care erau acele patru Colegii Mari?
Uite, erau elita elitei. Cel mai vechi, San Bartolomé, a fost întemeiat în 1401 de episcopul Diego de Anaya; apoi au venit cel de Cuenca, cel de Oviedo și acesta, cel de Santiago sau Fonseca, abia în 1519. Doar patru în tot orașul, cu bursele, veniturile și privilegiile lor: a intra într-unul dintre ele nu însemna doar a studia, ci aproape a-ți cumpăra biletul spre putere.
Și ce ascunde capela colegiului?
O comoară pe care aproape nimeni n-o caută: retablul altarului mare l-a sculptat Alonso Berruguete pe la 1529, iar Berruguete este, pentru mulți, cel mai bun sculptor al Renașterii spaniole, fiu de pictor și format în Italia cu ce a învățat privindu-l pe Michelangelo. Faptul că un colegiu de studenți avea un asemenea retablu îți spune ce avere și ce gust avea don Alonso de Fonseca. Dacă poți să arunci o privire, nu-l rata.
