E o piață mică, aproape o curte închisă, și concentrează mai multă istorie pe metru pătrat decât orice alt punct al orașului. Pe o latură, fațada platerescă a Universității; în față, Escuelas Menores; la mijloc, statuia lui Fray Luis de León; iar pe ziduri, inscripții roșii care stau acolo de secole. Toată știința castiliană a Secolului de Aur încăpea în acest dreptunghi.
Piatra de Villamayor
Tot ce înconjoară această piață e construit din același material și explică de ce Salamanca se vede aurie: piatra de Villamayor, o gresie scoasă la câțiva kilometri, care are o particularitate decisivă. Când iese din carieră e moale și se cioplește aproape ca lemnul.
Această moliciune e cea care a permis nivelul de detaliu al platerescului. Niciun pietrar n-ar fi putut ciopli o fațadă ca cea a Universității în granit cu uneltele secolului al XVI-lea; în piatra de Villamayor, da, pentru că piatra cedează.
Și apoi se întărește. În contact cu aerul, fierul pe care îl conține se oxidează și formează o crustă la suprafață care o protejează și îi dă acea nuanță aurie care se intensifică la soare și se schimbă de-a lungul zilei. Adică: moale ca s-o lucrezi, tare ca să dureze.
Fray Luis și vítores
Statuia din centru îl reprezintă pe Fray Luis de León, profesor al acestei universități, închis aproape cinci ani de Inchiziție pentru că a tradus Cântarea Cântărilor în castiliană și repus apoi pe catedra lui. Privește spre fațada Universității, cu spatele la Escuelas Menores.
Pe ziduri sunt inscripții pictate în roșu cu cuvântul „Víctor” și niște inițiale. Sunt vítores și sărbătoreau faptul că un student obținea titlul de doctor. Se pictau cu sânge de taur amestecat cu ulei, iar doctorandul trebuia să plătească taurul, petrecerea și pigmentul.
Acest detaliu spune destul despre universitatea epocii: doctoratul era scump și mulți nu și-l puteau permite, deși aveau meritele. Vítores care se mai văd în tot orașul vechi sunt, în fond, o listă a celor care și-au putut permite să plătească.
De neratat
Moale când o cioplești, tare după
Piatra de Villamayor iese moale din carieră și se întărește în contact cu aerul. De aceea a fost posibil platerescul.
Auriul e oxid
Fierul din piatră se oxidează în aer și formează o crustă care o protejează și îi dă culoarea care se schimbă cu soarele.
Vítores din sânge de taur
Inscripțiile roșii sărbătoreau doctoratele. Doctorandul plătea taurul, petrecerea și pigmentul.
Fray Luis privind fațada
Statuia din centru îl reprezintă pe profesorul pe care Inchiziția l-a închis aproape cinci ani și care s-a întors pe catedra lui.
Cum se încadrează în vizita ta la Salamanca
Se află la trei minute de Rúa Mayor și de Casa de las Conchas și e centrul ansamblului universitar. De aici intri în Universitate și în Escuelas Menores, iar la un pas sunt Palacio de Anaya și cele două catedrale.
Piața în sine e gratuită și deschisă și e locul unde se caută broasca de pe fațadă. Merită să te așezi o vreme: e un spațiu cu foarte puțin trafic auto și cu o acustică aparte, pentru că incinta e închisă.
Momentul e la mijlocul dimineții sau spre seară, când lumina razantă scoate în evidență relieful fațadelor. La amiază piatra se aplatizează și o bună parte din sculptură nu se mai citește.
Întrebări frecvente
Cum se poate sculpta cu atâta detaliu o piatră atât de moale?
Acesta este secretul Salamancăi. Piatra vine din carierele de la Villamayor, aici foarte aproape, iar când abia a fost extrasă e fragedă și umedă, aproape ca săpunul: pietrarul o lucrează cu un cuțit și scoate dantelării imposibile. Dar, rămasă în aer liber, se usucă și se întărește puțin câte puțin, până devine tare ca stânca. De aceea pietrarii noștri își puteau permite acea filigranare: sculptau pe piatra proaspătă știind că timpul o va transforma în piatră adevărată.
