Aici Albaicín încetează să fie carte poștală și devine sat: piață de dimineață, tarabe cu fructe și flori, vecine cu cumpărăturile și baruri cu scaune la soare. Plaza Larga a fost secole la rând piața principală din Albaicín-ul de sus. Iar pe o latură se deschide un arc de piatră robust, Puerta de las Pesas, o poartă ziridă din secolul al XI-lea din zidul primei fortărețe a Granadei, mai veche decât Alhambra. Sub bolta lui atârnă ceva la care aproape nimeni nu se uită.
Unde a început Granada
Pe la anul 1013, dinastia berberă a ziriziilor și-a mutat capitala pe acest deal din vechiul oraș Medina Elvira, din vega. Și-au ridicat aici fortăreața — Alcazaba Cadima, „cea veche” — și din acest nucleu s-a născut Granada pe care o cunoaștem. Tot restul, inclusiv Alhambra, a venit după.
Puerta de las Pesas, numită și Arco de las Pesas, făcea parte din acest zid. Treci pe sub ea și observă cum trecerea face o frântură în unghi: e o intrare în cot, același sistem defensiv ca la Puerta de la Justicia din Alhambra, gândit ca să frâneze orice șarjă.
Numele vine dintr-un obicei de piață: sub bolta arcului se atârnau greutățile și măsurile false confiscate de la negustorii necinstiți, la vederea tuturor, ca pedeapsă publică. Ridică privirea când treci: cârligele sunt încă acolo.
Piața principală a unui cartier care a fost oraș
Plaza Larga a funcționat secole la rând ca centru nevralgic al Albaicín-ului de sus: piața lui, locul de bârfă, locul în care aflai noutățile. Are în continuare piață dimineața, cu tarabe de fructe, legume și flori, și baruri cu terasă la care merg localnicii.
Acest caracter o deosebește de restul cartierului Albaicín, care în partea lui de jos a devenit în mare măsură zonă turistică. Aici sus cartierul e încă rezidențial, cu cármenes-urile lui — case cu grădină și zid văruit — și piațetele lui cu trei baruri.
La cinci minute se află Palacio de Dar al-Horra, reședința nasridă a mamei lui Boabdil, unul dintre puținele palate andaluze domestice păstrate și una dintre cele mai liniștite vizite din Granada. Iar Placeta de San Miguel Bajo, cu terasele ei sub copaci, e cel mai bun loc din Albaicín ca să te așezi.
De neratat
Cârligele din arc
De ele atârnau greutățile false confiscate de la negustori, ca pedeapsă publică.
Alcazaba Cadima
Prima fortăreață a Granadei, de pe la 1013, cu două secole mai veche decât Alhambra. Aici a început totul.
Piață de cartier
Fructe, legume și flori dimineața, cu clientelă locală. Albaicín-ul care e încă un cartier.
Dar al-Horra la cinci minute
Palatul nasrid al mamei lui Boabdil, domestic și liniștit. Aproape nimeni nu urcă până acolo.
Cum se încadrează în vizita ta la Granada
Se află în partea de sus a cartierului Albaicín, la cinci minute de Mirador de San Nicolás. Traseul firesc urcă de la Bañuelo și Carrera del Darro, traversează cartierul și ajunge aici înainte să se încheie la punctul de belvedere.
E cea mai bună zonă din Albaicín ca să mănânci sau să bei ceva: prețuri de cartier, terase cu umbră și clientelă locală, spre deosebire de ceainăriile și restaurantele cu priveliște din partea de jos, care îți taxează locul.
Tot cartierul Albaicín e declarat Patrimoniu Mondial împreună cu Alhambra și Generalife și se străbate fără niciun traseu: sunt pante pavate, fundături și piațete care apar dintr-odată. Singura regulă utilă e că urcând ajungi întotdeauna la un punct de belvedere.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă „Cadima”?
„Cea veche”, în arabă. Alcazaba Cadima era fortăreața veche, prima a Granadei, cu mult înainte să existe Alhambra. Când au cunoscut-o creștinii era deja „cea dintotdeauna”, cea de când lumea, și așa i-a rămas numele. Calci pe colțul cel mai vechi al orașului: aici, între aceste ziduri, a început tot restul.
Aici a început cu adevărat Granada?
Chiar aici. Acum o mie de ani, pe la anul o mie treisprezece, o dinastie berberă, ziriții, a hotărât să-și mute capitala pe această colină din vechiul oraș Elvira, acolo jos, în câmpie. Și-au ridicat palatul-fortăreață și zidurile exact unde ești tu, și acela a fost germenele a tot. Adică Albaicín nu e un cartier oarecare: e orașul-mamă, locul din care s-a născut Granada, cu secole înainte să viseze măcar la Alhambra.
