A Pedra: piața și ostreiras
Strada stridiilor și piața dintotdeauna. Își întind mesele mai ales la prânz. Duminica, în plus, unul dintre cele mai faimoase talciocuri din Galicia.

O meserie care trece de la mamă la fiică de peste un secol, o ría care produce fructe de mare cum puține altele de pe planetă și un port care a inventat pescuitul congelat.
🎧 Pe traseul Casco Vello, Colexiata și A PedraÎn Vigo se mănâncă fructe de mare ca în puține locuri din lume, și nu din modă: din geologie. Rías Baixas sunt văi de râu invadate de mare, cu apă adăpostită și o productivitate biologică foarte ridicată, iar orașul acesta trăiește de pe urma lor de opt sute de ani. Începe cu strada stridiilor.
În A Pedra, cartierul lipit de apă, există un șir de mese de piatră sub cerul liber unde niște femei vând stridii de peste un secol. Meseria a trecut de la mamă la fiică timp de generații și funcționează în continuare exact la fel.
Pe hartă strada apare ca Rúa da Pescadería, dar greu găsești un localnic care să-i spună așa: pentru toată lumea e „strada stridiilor”. E unul dintre acele cazuri în care numele popular îl bate pe cel oficial fără discuție.
Stridiile vin în cea mai mare parte chiar din ría, unde cresc cu o viteză și la o mărime care îi surprind pe cei care cunosc stridiile atlantice franțuzești. Se mănâncă crude, cu un strop de lămâie, și atât: aici nu se obișnuiesc sosurile.
Alături e Mercado da Pedra, piața dintotdeauna, cu cea mai bună marfă din ría strălucind pe gheață, servită aproape mereu de femei care și-au petrecut jumătate din viață după tejghea. E cea mai bună introducere posibilă în cămara galiciană.
Strada stridiilor și piața dintotdeauna. Își întind mesele mai ales la prânz. Duminica, în plus, unul dintre cele mai faimoase talciocuri din Galicia.
Descarcă aplicația și descoperă Vigo offline, oricând vrei. Parcurge traseul pe jos Casco Vello, Colexiata și A Pedra cu un ghid local în ureche.
Descoperă mai multe despre Viavoy →Midiile de pe platforme sunt cealaltă emblemă. Bateas sunt platforme plutitoare de lemn de care atârnă frânghii pe care midiile cresc lipite și se văd perfect de la punctul de belvedere Castro. Galicia produce o parte foarte însemnată din midiile lumii, iar aproape toate vin din aceste rías.
Urmează scoicile-briceag, zamburiñas, scoicile berberechos și percebes, care se smulg de pe stâncile bătute de mare într-una dintre cele mai periculoase meserii care există. Și pulpo á feira: caracatiță fiartă, tăiată cu foarfeca, cu ulei, sare grunjoasă și boia, servită pe un platou de lemn.
Empanada galiciană e un fel de mâncare și pentru masă, și pentru picnic: aluat subțire, umplutură de zamburiñas, ton bonito, cod cu stafide sau carne și o ceapă călită care e cheia a tot. Și peștele zilei, care aici vine de la una dintre cele mai importante licitații de pește de pe planetă.
De băut, albariño din Rías Baixas, probabil cel mai bun vin alb spaniol pentru fructe de mare, sau un ribeiro în carafă dacă preferi gestul cel mai tradițional. Iar la desert, tarta de Santiago cu crucea ei din zahăr pudră, sau filloas.
O observație despre fructele de mare: sezonul contează. Lunile reci sunt cele bune pentru aproape toate, iar de Crăciun prețurile explodează din cauza cererii. În afara acelor săptămâni, să mănânci fructe de mare în Vigo iese mult mai avantajos decât ai crede.
Axa evidentă e Casco Vello, între Praza da Constitución —care are cele mai bune terase sub arcade— și pantele care coboară spre O Berbés, unde se adună tavernele marinărești.
Duminica, A Pedra și străzile din jur se umplu cu un talcioc faimos în toată Galicia, iar întregul cartier devine o sărbătoare a oamenilor care scotocesc printre tarabe. Să combini talciocul cu stridiile e planul de duminică prin excelență al localnicilor.
Aproape se află Mercado do Progreso, deschis în 1908, cu structură din fier și sticlă, moștenitorul vechii piețe în aer liber din piața principală. E încă un loc bun ca să vezi produsele și să mănânci fără ceremonie.
Și merită amintit de unde vin toate acestea: portul din Vigo e unul dintre cele mai mari porturi de pescuit din lume și aici s-a inventat pescuitul congelat, când José Fernández López a fondat Pescanova în 1960 cu ideea de a congela peștele la bord. Când mănânci merluciu în orice colț al Spaniei, e foarte probabil să fi trecut pe aici.
Cele mai bune terase din cartierul vechi, sub arcade din piatră. La ora vermutului miroase a măsline și a fructe de mare.
Unul dintre cele mai mari porturi de pescuit din lume și leagănul pescuitului congelat. Licitația de pește vehiculează în fiecare dimineață devreme o cantitate de pește care îți taie respirația.
Pe Rúa da Pescadería, în cartierul A Pedra, căreia toată lumea îi spune strada stridiilor. Niște femei le vând de peste un secol pe mese de piatră sub cerul liber, într-o meserie care trece de la mamă la fiică. Cumperi o duzină, ți-o deschid pe loc dintr-o lovitură seacă de cuțit, storci lămâie și o mănânci în picioare.
Mai ales la prânz, când cartierul e în plină activitate și piața funcționează. Duminica zona se umple în plus cu un talcioc faimos în toată Galicia, iar să combini talciocul cu stridiile e planul de duminică prin excelență al localnicilor.
Midii crescute pe bateas, platforme plutitoare de lemn de care atârnă frânghii pe care moluștele cresc lipite. Se văd perfect de la punctul de belvedere Castro. Galicia produce o parte foarte însemnată din midiile lumii, iar aproape toate vin din aceste rías, datorită apei adăpostite și unei productivități biologice foarte ridicate.
Mai puțin decât ai crede, dacă alegi bine data. Lunile reci sunt cele bune pentru fructe de mare, dar de Crăciun prețurile explodează din cauza cererii. În afara acelor săptămâni și dacă mănânci în Casco Vello sau în O Berbés în loc de zonele turistice, iese destul de avantajos.
Albariño din Rías Baixas, probabil cel mai bun vin alb spaniol pentru fructe de mare: sec, cu aciditate vie și foarte aromat. Alternativa cea mai tradițională e un ribeiro servit în carafă sau în cunca, castronul de ceramică, gestul dintotdeauna în Galicia.
Caracatiță fiartă, tăiată cu foarfeca în felii și servită pe un platou de lemn cu ulei de măsline, sare grunjoasă și boia, dulce sau iute. Numele vine de la târguri: era felul de mâncare pe care îl pregăteau pulpeiras în piețele și la pelerinajele galiciene, și se mănâncă în mod tradițional cu pâine și vin în carafă.
Pentru că e unul dintre cele mai mari porturi de pescuit din lume și pentru că aici s-a inventat pescuitul congelat: José Fernández López a fondat Pescanova în Vigo în 1960 cu ideea de a congela peștele la bord, imediat după ce era scos din apă. Asta a permis pescuitul timp de luni întregi în zone de pescuit foarte îndepărtate și a transformat economia mondială a pescuitului.
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Vigo offline, oricând vrei.

Continuă să citești



