A Laxe
Primul chei al portului, pe stânca netedă care ieșea în mare. Azi centru comercial și terminal de croaziere, acolo unde odinioară au fost despărțiri.

Sute de mii de galicieni au ridicat ancora de la aceste cheiuri spre Buenos Aires și Havana. De aceea în Argentina orice spaniol e numit „gallego”.
🎧 Pe traseul Alameda, portul și MARCOMirosul de sare, motorină și pește care vine dinspre frontul la mare e mirosul banilor acestui oraș. Vigo a trecut de la un sat de pescari la unul dintre cele mai mari porturi ale lumii în puțin peste două secole, iar pe drum a luat cu el o bună parte din populația galiciană, îmbarcată spre America.
Totul a început în A Laxe —„lespedea” în galiciană—, o stâncă netedă și plată care ieșea în mare și funcționa ca debarcader natural. Acela a fost primul chei din Vigo și timp de secole n-a fost nevoie de nimic mai mult.
Impulsul care a schimbat totul a venit din afară. Din secolul al XVIII-lea au ajuns în aceste rías sărătorii catalani, oameni cu capital și cu meserie, care au ridicat fabrici ca să sareze sardina care se pescuia aici din belșug. Acea afacere a atras bani, corăbii și brațe de muncă.
După sărare au urmat conservele: fabricile de cutii de tablă cu sardine și midii care au plecat din Vigo spre jumătate din lume și au umplut orașul de fabrici de conserve, șantiere navale și armatori. E episodul decisiv al istoriei economice a nord-vestului peninsulei și aproape nimeni nu-l cunoaște.
Primul chei a devenit repede prea mic, iar orașul a început să câștige metri de la mare, o operațiune pe care a repetat-o iar și iar. Azi, deasupra acelui început istoric, se află un centru comercial și terminalul unde acostează marile vase de croazieră: unde înainte încăpea o barcă de pescuit, acum parchează o navă cu paisprezece etaje.
Primul chei al portului, pe stânca netedă care ieșea în mare. Azi centru comercial și terminal de croaziere, acolo unde odinioară au fost despărțiri.
Cartierul pescarilor unde a început totul, cu arcade în jurul unui port atestat din secolul al XII-lea și una dintre cele mai faimoase hale de licitație a peștelui din secolul al XIX-lea.
Descarcă aplicația și descoperă Vigo offline, oricând vrei. Parcurge traseul pe jos Alameda, portul și MARCO cu un ghid local în ureche.
Descoperă mai multe despre Viavoy →Saltul decisiv a venit în 1960, când José Fernández López a fondat Pescanova chiar aici, cu o idee care a schimbat lumea: să congelezi peștele la bord, pe vasul însuși, imediat după ce e scos din apă.
Asta a permis vaselor să pescuiască luni întregi în zone de pescuit foarte îndepărtate —din Argentina până în Namibia— fără ca marfa să se strice și a transformat complet economia mondială a pescuitului. Flota frigorifică spaniolă rămâne una dintre marile flote ale planetei, iar baza ei e aici.
Rezultatul se măsoară la licitația de pește din portul din Vigo, care vehiculează în fiecare dimineață devreme o cantitate de pește care îți taie respirația. Când mănânci merluciu în orice colț al Spaniei, e foarte probabil să fi trecut pe aceste cheiuri.
Și toate acestea conviețuiesc cu ce e mic: platformele de midii care se văd plutind de la punctul de belvedere Castro și ostreiras din A Pedra, care vând de peste un secol pe mese de piatră sub cerul liber. Aceeași ría hrănește ambele scări.
Portul n-a adus doar pești: a și luat oameni. Timp de decenii, de la aceste cheiuri au ridicat ancora sute de mii de galicieni spre Buenos Aires, Havana sau Montevideo, cu geamantanul de carton și toată viața înainte.
Vigo a fost marea poartă a emigrației din nord-vest, iar această hemoragie demografică a marcat Galicia timp de generații: sate întregi rămase fără bărbați tineri, familii despărțite de un ocean, bani trimiși acasă care au ținut în viață economia rurală timp de decenii.
Urma e încă vie de ambele părți ale Atlanticului. În Argentina orice spaniol e numit „gallego”, de oriunde ar fi venit, tocmai pentru că au fost foarte, foarte mulți cei care au debarcat în Buenos Aires pornind de aici. Și azi se spune la fel.
Un exemplu al acelui du-te-vino se află în Praza de España: înainte de caii de bronz a existat aici o fântână donată de Cesáreo González, care a emigrat foarte tânăr în Cuba fără nimic, a făcut avere și s-a întors ca să fondeze Suevia Films, marea casă de producție a cinematografului spaniol din anii patruzeci și cincizeci.
Faptul că azi același chei primește turismul de croazieră acolo unde odinioară se plângea la despărțiri e probabil cel mai bun rezumat al ce i s-a întâmplat acestui oraș în o sută de ani.
Unul dintre cele mai mari porturi de pescuit din lume, leagănul pescuitului congelat și poarta emigrației galiciene spre America timp de decenii.
Raționalism marinăresc din 1945 care imită puntea unui transatlantic. Clubul a fost fondat în 1906, iar primul lui sediu a fost o goeletă ancorată în față.
E unul dintre cele mai mari porturi de pescuit din lume, cu sute de mii de tone de pește și fructe de mare intrând în fiecare an, și baza flotei frigorifice spaniole, care pescuiește în jumătate de planetă. Licitația lui de pește vehiculează în fiecare dimineață devreme o cantitate de pește greu de imaginat.
Aici. José Fernández López a fondat Pescanova în Vigo în 1960 cu o idee care a schimbat totul: să congelezi peștele la bord, pe vasul însuși, imediat după ce e scos din apă. Asta a permis pescuitul timp de luni întregi în zone de pescuit foarte îndepărtate fără ca marfa să se strice și a transformat economia mondială a pescuitului.
Sute de mii de galicieni au ridicat ancora de la aceste cheiuri timp de decenii spre Buenos Aires, Havana sau Montevideo. Vigo a fost marea poartă a emigrației din nord-vestul peninsulei, iar această hemoragie demografică a marcat Galicia timp de generații: sate fără bărbați tineri, familii despărțite și bani trimiși acasă care țineau în viață economia rurală.
Tocmai din cauza acestor cheiuri. Au fost atât de mulți galicienii care au debarcat în Buenos Aires încât acolo au ajuns să-i spună „gallego” oricărui spaniol, de oriunde ar fi venit. E o folosire care rămâne vie și azi și dă măsura volumului acelei emigrații.
Impulsul a venit din afară: din secolul al XVIII-lea au sosit sărătorii catalani, cu capital și meserie, care au ridicat fabrici ca să sareze sardina care se pescuia aici din belșug. Acea afacere a atras bani, corăbii și brațe de muncă, iar apoi au venit fabricile de conserve, șantierele navale și armatorii care au făcut din Vigo ce este.
Promenada de pe frontul la mare e liberă și de pe ea vezi totul în funcțiune. Cele mai bune puncte sunt A Laxe, unde a fost primul chei, și O Berbés, cartierul pescarilor din care s-a născut orașul. Priveliștea completă —cu macarale, platforme de midii și insulele Cíes în fundal— o ai de la punctul de belvedere Castro.
Din latinescul vicus, care înseamnă sat sau așezare mică. Când romanii au ajuns pe această coastă și au conviețuit cu oamenii castrelor, așa au numit așezarea care creștea lângă mare. E remarcabil că unul dintre marile porturi ale planetei se numește, la propriu, „sat”.
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Vigo offline, oricând vrei.

Continuă să citești



