O clădire albă aplecată deasupra apei, cu hublouri și balustrade de navă. Nu e întâmplător că seamănă cu o navă eșuată pe chei: a fost construită tocmai cu ideea asta și e unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură raționalistă marinărească din Galicia.
A început ca o goeletă ancorată
Povestea începe în 1906, când un grup de pasionați de navigația cu vele a fondat clubul. Chiar în același an regele Alfonso al XIII-lea a acceptat președinția de onoare, și de aici vine „Real” din nume.
La început n-aveau nici măcar sediu pe uscat. Primul lor local a fost o goeletă cu trei catarge ancorată chiar aici în față: jos se țineau ambarcațiunile, iar sus, pe punte, se țineau petrecerile înaltei societăți din Vigo.
Alfonso al XIII-lea era un îndrăgostit de navigația cu vele, naviga cu adevărat și îi plăcea mult să patroneze cluburile nautice care se înființau în toată Spania. Acceptarea președinției de onoare a unuia a devenit aproape o modă printre membrii casei regale, și de aceea atâtea cluburi poartă azi coroana în nume.
Un transatlantic din beton
Clădirea actuală e din 1945, opera arhitecților Pedro Alonso Pérez și Manuel Castro Represas, în acel stil raționalist și marinăresc care imită deliberat puntea unui transatlantic: acoperișuri în trepte, balustrade tubulare, ferestre rotunde.
Limbajul acesta — așa-numitul stil nautic — a fost unul dintre semnele mișcării moderne europene, care vedea în transatlantice mașina perfectă și voia ca arhitectura să semene cu ea. Aici, cu marea în față, referința încetează să fie metaforă.
E ridicată pe cheiul transatlanticelor, are în jur de trei mii de membri și rămâne inima navigației cu vele din ría, de unde au plecat regatiști de prim nivel internațional.
Și nu e o ciudățenie izolată: Vigo a crescut vertiginos în anii douăzeci și treizeci cu banii din pescuit și din fabricile de conserve și s-a umplut de arhitectură raționalistă și art déco — fațade curbe, colțuri rotunjite, decorație geometrică —, care e printre cele mai puțin cunoscute și cele mai interesante lucruri din oraș.
De neratat
Fondat în 1906
Alfonso al XIII-lea a acceptat chiar în același an președinția de onoare: de aici „Real”.
Primul sediu a fost o navă
O goeletă cu trei catarge ancorată în față, cu petrecerile ținute pe punte.
Clădirea e din 1945
Raționalism marinăresc semnat de Pedro Alonso Pérez și Manuel Castro Represas: seamănă cu un transatlantic.
Vigo e plin de art déco
A crescut în anii douăzeci și treizeci cu banii din pescuit și s-a umplut de raționalism.
Cum se încadrează în vizita ta la Vigo
Se află pe frontul la mare, în zona Montero Ríos, la un pas de Alameda și de A Laxe. Se vede de pe promenada portului.
E un club privat, așa că vizita e la exterior: zece minute ca s-o înconjori și să vezi cum rezolvă colțul spre apă. Merită să te apropii dinspre chei.
De aici, urcând, ajungi în cinci minute la MARCO și la Rúa do Príncipe. E cusătura dintre Vigo maritim și Vigo comercial.
Întrebări frecvente
Mai sunt clădiri la fel de frumoase în Vigo?
Mult mai multe, și este unul dintre lucrurile cel mai puțin cunoscute despre orașul meu. Vigo a crescut vertiginos în anii douăzeci și treizeci, cu banii din pescuit și din fabricile de conserve, și s-a umplut de arhitectură raționalistă și art déco: fațade cu curbe, colțuri rotunjite, linii pure și decorațiuni geometrice. Ridică privirea în timp ce te plimbi prin centru și vei vedea clădiri superbe din acea epocă. Acest club este dintre cele mai marinărești, dar te asigur că nu e singurul.
Și de ce atâtea cluburi nautice sunt „Reale”?
Din cauza unui rege foarte pasionat de mare: Alfonso al XIII-lea era un îndrăgostit de navigația cu vele, naviga cu adevărat și îi plăcea să patroneze cluburile nautice care se înființau în toată Spania. Să accepte președinția de onoare a unuia a devenit aproape o modă în rândul regalității, și de aici vine faptul că atâtea poartă azi coroana în nume. Așa că acel „Real” de la intrare nu e o simplă podoabă: este semnătura unui monarh care prefera puntea unei nave tronului.
