Îngustă, cu case joase, grilaje, ghivece și retabluri de azulejo pe colțuri: calle Pureza e cel mai apropiat lucru rămas de Triana de odinioară. Merge paralel cu râul, la un cvartal spre interior, și adună viața confreriilor și a vecinilor din cartier. La jumătatea drumului se află Capilla de los Marineros, sediul confreriei Esperanza de Triana, care pentru jumătate de mal nu e o imagine: e motivul pentru care anul are sens.
Capela care a fost cinematograf, teatru și depozit
Confreria Esperanza de Triana își are rădăcinile în breslele cartierului, cea a ceramiștilor și cea a marinarilor, iar vechimea ei documentată urcă până în secolul al XV-lea. E una dintre corporațiile cu cei mai mulți credincioși din Sevilla și cea care, alături de Macarena, e protagonista nopții spre Vinerea Mare.
Clădirea, în schimb, a avut o viață zbuciumată. În secolul al XIX-lea, după desamortizare, confiscarea bunurilor bisericești, niște negustori englezi au cumpărat-o la licitație și au folosit-o drept capelă anglicană; apoi a trecut în mâini private și a fost, pe rând, teatru, cabaret, cinematograf și depozit de plută și cărbune.
Confreria n-a reușit s-o recupereze decât târziu în secolul al XX-lea, iar capela actuală, cu fațada albă și clopotnița ei, e rezultatul acelei reconstrucții. Locul cel mai sfânt al străzii a proiectat filme timp de decenii.
Azulejos de pe colțuri
Privește zidurile în timp ce mergi. Aproape pe fiecare colț e un retablu de ceramică cu o Fecioară sau un Hristos, multe cu felinarul și florile lor. Nu sunt decor turistic: erau altarul străzii, locul unde te rugai fără să intri în biserică, și le comandau chiar vecinii la olăriile din cartier.
Faptul că Triana e plină de ele are o explicație industrială. Acesta a fost cartierul olarilor încă din epoca romană și, din Evul Mediu, și cel al azulejo-ului: aici erau cuptoarele, pământurile și atelierele care au aprovizionat cu ceramică jumătate din Spania și jumătate din America. Calle Alfarería, la două cvartale distanță, poartă încă numele meseriei.
Multe dintre aceste retabluri sunt încă îngrijite, cu lumânarea aprinsă și florile schimbate, la mai bine de un secol după ce au fost așezate. E una dintre puținele tradiții de cartier care nu s-au transformat în atracție: se păstrează pentru că cineva, în fiecare săptămână, se ocupă de ele.
De neratat
Capilla de los Marineros
Sediul Esperanzei de Triana. A fost capelă anglicană, teatru, cabaret, cinematograf și depozit de cărbune.
Retablurile de ceramică
Altarul străzii, comandat de vecini la olăriile cartierului. Multe au încă lumânarea lor.
Cartierul azulejo-ului
Aici erau cuptoarele care au aprovizionat cu ceramică jumătate din Spania și jumătate din America.
Noaptea spre Vinerea Mare
Pe strada asta o așteaptă Triana pe Esperanza ei. Nu seamănă cu nicio altă noapte din an.
Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla
Calle Pureza pornește de lângă Plaza del Altozano și merge paralel cu Calle Betis, la un cvartal spre interior. Logic e să cobori pe una și să te întorci pe cealaltă: cea dinăuntru e a cartierului, cea de la râu e a priveliștii.
La jumătatea drumului, un pasaj face legătura cu malul, iar la capătul străzii se află biserica Santa Ana, cea mai veche parohie din Sevilla și centrul spiritual al cartierului din secolul al XIII-lea.
Dacă poți alege data, Săptămâna Mare schimbă totul: calle Pureza e locul unde cartierul așteaptă ieșirea Esperanzei în noaptea spre Vinerea Mare, și nu seamănă cu nimic din ce se vede în restul anului. În afara acelor zile, ora cea mai bună e apusul, cu ușile deschise și ghivecele proaspăt udate.
Întrebări frecvente
De ce sunt atâtea Fecioare din azulejos pe la colțuri?
E o tradiție foarte sevillană, iar în Triana mai mult decât oriunde: fiind cartierul azulejos-urilor, ce loc mai bun să le pui? Vecinii comandau atelierelor de olărit de aici mici altare din ceramică cu Fecioara sau cu Hristosul lor, le atârnau la colț și le puneau o candelă sau niște flori. Erau altarul străzii, locul unde te rugai fără să intri în biserică. Uită-te bine: multe sunt îngrijite și azi, cu lumânarea aprinsă, la peste un secol distanță.
