Un bărbat de bronz în mărime naturală, înfipt la colț, cu ochelari cu ramă groasă, haină șifonată și aerul cuiva gata să scape o replică ingenioasă. Stă aici din 2003, iar povestea despre cum un regizor din New York a ajuns în bronz la Oviedo e partea cea mai bună.
Un elogiu pe care orașul l-a întors în bronz
În octombrie 2002 Allen a venit să primească Premiul Prințul Asturiei pentru Arte la Teatro Campoamor și, în loc să spună patru fraze de complezență, s-a topit în laude.
A spus că Oviedo e un oraș delicios, exotic, frumos, curat, liniștit, ca și cum n-ar aparține acestei lumi, ca și cum n-ar exista. Localnicii au fost mișcați până în suflet, iar orașul a hotărât să-i întoarcă complimentul turnându-l în bronz. Statuia a sculptat-o Vicente Santarúa.
Și n-a rămas totul la vorbe frumoase: ani mai târziu, în 2008, Allen s-a întors și a filmat aici o parte din filmul Vicky Cristina Barcelona. În poveste, protagonistele fug câteva zile la Oviedo, așa că orașul apare pe ecran cu numele lui adevărat, lucru destul de rar în filmele lui din afara New Yorkului.
E un detaliu care îi amuză mult pe localnici: statuii i-au fost furați și rupți ochelarii de mai multe ori decât se pot număra. Din când în când apare fără ei și trebuie puși la loc, ca și cum bietul Woody i-ar pierde de atâta plimbat.
Un muzeu fără acoperiș și fără bilete
Statuia aceasta nu e singură: Oviedo are peste o sută de sculpturi în aer liber împrăștiate pe străzi și în piețe, cele mai multe așezate începând din anii nouăzeci.
De aceea se spune că centrul e un muzeu fără acoperiș și fără bilete: mergi pe jos și, fără să vrei, dai peste ele. E o politică municipală susținută în timp și destul de neobișnuită prin amploarea ei.
Cea mai faimoasă pentru mulți e Maternitatea lui Fernando Botero, o femeie rotundă de bronz întinsă în plaza de la Escandalera de la mijlocul anilor nouăzeci, lângă Campo de San Francisco. E locul de întâlnire prin excelență al localnicilor.
Alte opriri obligatorii sunt Regenta în fața catedralei, Mafalda pe banca ei din parc și obraznicul Culis Monumentalibus, patru metri de fund de bronz în fața teatrului.
De neratat
Așezată în 2003
Opera lui Vicente Santarúa, după ce Allen a primit aici Premiul Prințul Asturiei.
Pentru un elogiu memorabil
A spus că Oviedo e „delicios, exotic, frumos, curat, liniștit, ca și cum n-ar aparține acestei lumi”.
Și s-a întors să filmeze aici
O parte din filmul Vicky Cristina Barcelona, în 2008, cu orașul apărând sub numele lui adevărat.
I se fură ochelarii întruna
Din când în când apare fără ei și trebuie puși la loc.
Cum se încadrează în vizita ta la Oviedo
Se află pe calle Milicias Nacionales, foarte aproape de calle Uría și la câteva minute de orașul vechi.
Oprirea durează cinci minute: fotografia de rigoare cu mâna pe umărul lui, că pentru asta e acolo și nu se supără nimeni.
Se potrivește în traseul sculpturilor orașului, care se poate face întreg într-o oră bună și e unul dintre cele mai frumoase moduri de a străbate Oviedo fără o țintă monumentală.
Întrebări frecvente
Și ce film a turnat aici?
O parte din Vicky Cristina Barcelona, în 2008. În poveste, protagonistele evadează câteva zile la Oviedo, așa că orașul apare pe ecran cu propriul nume, lucru destul de rar în filmele lui Allen în afara New Yorkului.
Domnul acesta din bronz e singur?
Nici pe departe. Oviedo are peste o sută de sculpturi în aer liber, răspândite pe străzile și în piețele sale, cele mai multe amplasate începând cu anii nouăzeci. De aceea se spune că orașul vechi e un muzeu fără acoperiș și fără bilete: mergi și, fără să vrei, te tot întâlnești cu ele. Deschide bine ochii, că azi o să dai peste destule.
Care este cea mai faimoasă sculptură dintre toate?
Pentru mulți, Maternitatea lui Fernando Botero: o femeie rotundă de bronz, întinsă în plaza de la Escandalera de la mijlocul anilor nouăzeci, lângă parcul San Francisco. Este locul de întâlnire prin excelență al locuitorilor din Oviedo.
