O masă solemnă de piatră aurie, cu coloane și cupolă decupate pe lumina mării. E templul cultural al insulei, a fost inaugurat în 1890 cu La Traviata, iar interiorul lui ascunde un secret: frescele, vitraliile și pânzele le-a semnat pictorul Néstor Martín-Fernández de la Torre.
Trei nume înainte să se cheme așa
L-a proiectat arhitectul Francisco Jareño y Alarcón, lucrările s-au întins începând din 1867, iar inaugurarea a venit abia în 1890, nici mai mult nici mai puțin decât cu La Traviata de Verdi.
Curios, nu s-a născut cu acest nume: întâi a fost „Teatro Nuevo”, apoi „Teatro Tirso de Molina”, și abia în 1902 a fost rebotezat în onoarea lui Benito Pérez Galdós, care pe atunci trăia și era în culmea faimei după scandalul politic al dramei sale Electra.
Să botezi un teatru cu numele unui autor încă în viață, și pe deasupra grancanar, era o adevărată declarație de mândrie locală. Galdós se născuse la câteva minute de aici, în casa de pe calle Cano, care azi e muzeu.
Incendiul din 1918 și frescele lui Néstor
Pe 28 iunie 1918 un incendiu devastator a distrus tot interiorul de lemn. Fațada care se vede atât de întreagă înșală: ce e înăuntru e o reconstrucție ulterioară.
Reconstrucția a ajuns pe mâna arhitectului Miguel Martín-Fernández de la Torre, care a dus-o la capăt între 1925 și 1928. Și aici e bijuteria: decorația interioară a semnat-o fratele lui, pictorul Néstor Martín-Fernández de la Torre.
Ale lui sunt frescele de pe tavan, vitraliile moderniste și pânzele din salonul Saint-Saëns, o risipă de culoare și fantezie canară. Néstor e probabil cel mai important artist canar al secolului al XX-lea, iar opera lui se vede și în Pueblo Canario și în muzeul care îi poartă numele.
Salonul se numește Saint-Saëns din pură dragoste pentru acest pământ: marele compozitor francez Camille Saint-Saëns s-a îndrăgostit de Gran Canaria și a petrecut aici mai multe ierni la cumpăna dintre cele două secole, uneori incognito, ascuns sub numele de „Sannois” ca să nu fie recunoscut.
Teatrul s-a redeschis pe 28 mai 1928 cu Aida și pulsează în continuare: găzduiește în fiecare an festivalul de operă al orașului, iar în 2007, după o mare reabilitare, a fost primul teatru din Spania care a montat tetralogia completă a lui Wagner într-o singură săptămână.
De neratat
Inaugurat în 1890 cu La Traviata
Proiect de Francisco Jareño, cu lucrări care s-au întins începând din 1867.
A primit acest nume în 1902
Cu Galdós în viață și în culmea faimei. Înainte a fost Teatro Nuevo și Teatro Tirso de Molina.
A ars în întregime în 1918
Un incendiu a distrus tot interiorul de lemn. Reconstrucția s-a încheiat în 1928.
Interiorul l-a pictat Néstor
Fresce, vitralii moderniste și pânzele din salonul Saint-Saëns. Nu se văd din stradă.
Cum se încadrează în vizita ta la Las Palmas
Se află la începutul cartierului Triana, lângă barranco Guiniguada, la cinci minute de Vegueta traversând albia. E balamaua dintre cele două cartiere istorice.
Vizita ghidată a interiorului durează vreo patruzeci și cinci de minute și merită din plin, pentru că decorația lui Néstor nu se vede din stradă. Verifică programul și stagiunea.
De aici pornește Calle Mayor de Triana, iar la câteva minute se află Casa-Museo Pérez Galdós și biserica San Francisco.
Întrebări frecvente
Cine a fost Néstor, pictorul frescelor?
Néstor Martín-Fernández de la Torre a fost, pentru mine, cel mai important artist canarian al secolului al XX-lea. Simbolist, călător, cu un univers de culoare propriu, s-a încăpățânat să inventeze o imagine modernă a insulelor: a lui este ideea Pueblo Canario, acel ansamblu de arhitectură tradițională pe care îl vizitezi astăzi în parcul Doramas. A murit tânăr, în 1938, și a lăsat aici, pe tavanul orașului său, una dintre cele mai luminoase opere ale lui. Când intri, gândește-te că își decora propria casă.
De ce un salon se numește Saint-Saëns?
Din pură dragoste pentru acest pământ. Camille Saint-Saëns, marele compozitor francez, s-a îndrăgostit de Gran Canaria și a petrecut aici mai multe ierni, la cumpăna dintre cele două secole, uneori incognito, ascuns sub numele de „Sannois” ca să nu fie recunoscut. Căuta clima, liniștea și acea lumină care pentru el suna a muzică. Orașul i-a întors favoarea dându-i numele acestui salon. Un francez ilustru care a ales insula mea ca să fie fericit.
