O fațadă de piatră vulcanică întunecată, sobră și solemnă, în plin Triana. E cea mai veche rădăcină religioasă a cartierului: aici s-a ridicat în 1518 o mănăstire franciscană, una dintre primele din oraș, pe care flota olandeză a lui Van der Does a distrus-o la jaful din 1599.
O mănăstire rasă și o biserică reconstruită
Povestea începe în 1518, când sevillanul Pedro de Llerena a ridicat aici mănăstirea. A durat optzeci și unu de ani: în 1599 orașul a fost atacat și jefuit de flota olandeză a amiralului Pieter van der Does, iar ansamblul a fost distrus.
Van der Does a venit cu o forță uriașă — în jur de șaptezeci de nave și peste zece mii de oameni — și pentru câteva zile orașul a fost al lui. Dar triumful i s-a risipit printre degete: canarienii s-au retras în interiorul insulei și i-au hărțuit fără răgaz pe invadatori, iar bolile au făcut restul.
Ce vezi azi e reconstrucția din secolul al XVII-lea, cu mâini precum cele ale lui Juan Lucero și Juan Báez Marichal: o biserică cu trei nave, cu acea fațadă barocă din piatră vulcanică atât de caracteristică arhipelagului.
Decorația interioară a reînnoit-o pictorul José Arencibia Gil la mijlocul secolului al XX-lea, așa că interiorul are un strat contemporan peste structura barocă.
La Soledad și de ce nu mai există mănăstirea
Înăuntru bate cea mai mare comoară devoțională a ei: statuia Maicii Domnului a Singurătății, Nuestra Señora de la Soledad, din secolul al XVII-lea, profund venerată în oraș. Atât de mult încât în 1964 a primit încoronarea canonică, o onoare foarte rar acordată.
De Săptămâna Mare, când iese în procesiune, întregul cartier se cutremură. E una dintre acele devoțiuni locale care explică un oraș mai bine decât orice monument.
Mănăstirea nu mai există dintr-un motiv foarte concret: în 1836, odată cu desamortización lui Mendizábal, statul a desființat ordinele religioase și le-a confiscat bunurile în toată Spania. Franciscanii au trebuit să plece și din tot ansamblul a supraviețuit doar biserica, devenită parohia cartierului.
A fost declarată Bun de Interes Cultural în 1985. Prin fața acestei pietre a trecut o jumătate de mileniu de istorie canariană: întemeierea, jaful, reconstrucția, desamortización și viața unui cartier întreg.
De neratat
Mănăstire franciscană din 1518
Una dintre primele din oraș, ridicată de sevillanul Pedro de Llerena.
A distrus-o Van der Does în 1599
Flota olandeză a venit cu vreo șaptezeci de nave și peste zece mii de oameni.
Nuestra Señora de la Soledad
Statuie din secolul al XVII-lea, cu încoronare canonică din 1964. Iese de Săptămâna Mare.
Mănăstirea a dispărut în 1836
Odată cu desamortización lui Mendizábal. A supraviețuit doar biserica, devenită parohie.
Cum se încadrează în vizita ta la Las Palmas
Se află în Triana, la câteva minute de Calle Mayor și de Gabinete Literario, în zona pieței Cairasco.
Vizita interiorului durează vreo treizeci de minute. Fiind biserică în folosință, programul se adaptează slujbelor: verifică înainte să mergi.
Se potrivește în traseul prin Triana între Teatro Pérez Galdós și Casa-Museo Galdós, și la cinci minute de parcul San Telmo.
Întrebări frecvente
Și cum s-a încheiat asaltul acela olandez?
Van der Does a sosit cu o forță uriașă, zeci de nave și mii de oameni, iar pentru câteva zile orașul a fost al lui. Dar triumful i s-a destrămat printre degete: canarienii s-au retras în interiorul insulei și de acolo i-au hărțuit fără răgaz pe invadatori, iar bolile au făcut restul. Olandezii au sfârșit prin a se reîmbarca cu mult mai puțină glorie decât visaseră, iar orașul, grav rănit, s-a ridicat din nou, piatră cu piatră.
De ce e biserică și nu mănăstire?
Pentru că mănăstirea nu mai există. În 1836, prin desamortizarea lui Mendizábal, statul a desființat ordinele religioase și le-a luat bunurile în toată Spania, iar călugării franciscani au trebuit să plece. Din tot acel ansamblu a supraviețuit doar biserica, ce a devenit parohia cartierului. De aceea astăzi vezi o biserică de sine stătătoare, și nu marea mănăstire care ocupa cândva o bună parte din acest cvartal.
