Lipit de catedrală și aproape ascuns, se deschide unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale Veguetei: Patio de los Naranjos. E claustrul, o curte plantată cu portocali unde forfota pieței dispare dintr-odată. Primăvara miroase a flori de portocal și nu se aude decât apa fântânii.
De ce sunt portocali într-un claustru
Nu e o întâmplare și nici o chestiune de parfum. E o moștenire directă a moscheilor din Al-Andalus, a unor curți precum cea a moscheii din Córdoba sau cea din Sevilla, unde credincioșii se spălau și așteptau printre portocali înainte să intre la rugăciune.
Când marile biserici creștine au fost ridicate peste sau lângă acele moschei, multe au moștenit curtea și numele. Faptul că modelul a ajuns până în Canare, cucerite în secolul al XV-lea, arată în ce măsură devenise un repertoriu arhitectural standard.
Aici veneau să se plimbe canonicii și încă și azi e unul dintre cele mai senine colțuri ale cartierului. Trecerea de la Plaza de Santa Ana, cu terasele ei, la această curte tăcută e una dintre cele mai bruște și mai binevenite din oraș.
Cinci secole de tezaur diecezan
În jurul curții se organizează Museo Diocesano de Arte Sacro, care păstrează ce a adunat dieceza în cinci secole: picturi flamande pe lemn, argintărie lucrată, odăjdii brodate cu fir de aur și statui care ies și azi în procesiune.
Picturile flamande merită o atenție specială. Au sosit pe mare când insulele erau escală a comerțului atlantic și sunt dovada materială că Canarele nu se aflau la periferia a nimic: se aflau la încrucișarea drumurilor care legau Flandra de America.
Uită-te, cât îl parcurgi, cum se amestecă stiluri și epoci, pentru că fiecare episcop și fiecare secol și-a lăsat amprenta. Nu există unitate stilistică și exact aceasta e informația: un tezaur diecezan e o acumulare, nu o colecție.
E catedrala văzută dinăuntru, din sacristie și din tezaur, nu din navă. Iar pentru mulți vizitatori ajunge să fie mai interesant decât biserica însăși.
De neratat
Claustrul catedralei
O curte cu portocali unde zgomotul pieței dispare dintr-odată. Primăvara miroase a flori de portocal.
Moștenire din Al-Andalus
Curtea cu portocali vine de la moschei, unde credincioșii așteptau înainte de rugăciune.
Picturi flamande sosite pe mare
Dovada că insulele erau la încrucișarea drumurilor dintre Flandra și America.
Cinci secole adunate
Fiecare episcop și-a lăsat amprenta: nu există unitate de stil, și tocmai aceasta e informația.
Cum se încadrează în vizita ta la Las Palmas
Intrarea e lângă catedrală, în Plaza de Santa Ana. Biletul e de obicei comun cu biserica și cu liftul până în turn.
Vizita la muzeu și în curte durează vreo patruzeci de minute, care adunate cu catedrala și turnul fac în total o oră bună.
E oprirea de interior cea mai completă din Vegueta, alături de El Museo Canario. Apoi, tot restul cartierului — Casa de Colón, CAAM, piața — e la câteva minute.
Întrebări frecvente
De ce o curte cu portocali tocmai aici?
Nu e o întâmplare și nici doar pentru parfum. Este o moștenire care vine din moscheile din Al-Andalus, din curți precum cea a moscheii din Córdoba sau cea din Sevilla, unde credincioșii se spălau și așteptau printre portocali înainte de a intra la rugăciune. Când s-au ridicat marile biserici creștine, multe au moștenit acea curte și au făcut-o a lor. Așa că acest colț atât de liniștit păstrează, fără ca aproape nimeni să știe, un ecou andaluz minunat. Îmi place să mă gândesc la această călătorie atât de lungă de fiecare dată când mă așez aici puțin.
