Grădini, palmieri, o capelă veche și un chioșc modernist ca din povești, cu forfota orașului de jur împrejur. E marea poartă verde a orașului Las Palmas, iar cel mai important lucru de știut e ce calci: tot acest pământ ferm a fost cândva mare.
Până aici ajungea Atlanticul
Oceanul ajungea exact până în acest punct. Aici era vechiul chei, debarcaderul unde acostau corăbiile și de unde au plecat atâția oameni spre America sau spre Peninsulă. Orașul a câștigat teren de la mare cu umpluturi și pe acest pământ nou a plantat parcul.
Închide ochii o secundă și imaginează-ți clipocitul apei și pânzele acolo unde acum sunt bănci și dafini. E o operațiune pe care Las Palmas a repetat-o iar și iar: o bună parte din ce calci lângă apă e umplutură din ultimele două secole.
De la acest vechi debarcader au plecat mii de insulari spre două destinații gravate în memoria fiecărei familii canare: întâi Cuba, apoi Venezuela. Mulți nu s-au mai întors; alții s-au întors cu bani și cu un accent nou, iar lor li s-a spus indianos.
Capela, chioșcul și bronzul
Capela San Telmo e piesa cea mai veche a ansamblului și nu se află aici întâmplător: San Telmo e ocrotitorul marinarilor, iar o capelă închinată lui lângă debarcader e exact ce te-ai aștepta să găsești.
Chioșcul modernist, de la începutul secolului al XX-lea, e una dintre piesele cele mai fotogenice ale orașului: fier, sticlă și decor vegetal, în același limbaj ca fațadele de pe Calle Mayor de Triana.
Tot în parc se află și monumentul lui Pérez Galdós, opera lui Victorio Macho, care a stat decenii la rând pe vechiul chei și a fost mutat aici în 1960. Privește spre Atlantic, cu fața spre marea pe care scriitorul a traversat-o la nouăsprezece ani.
Parcul adună așadar multe straturi: credința marinarilor, despărțirea emigranților, memoria scriitorului și, azi, viața de zi cu zi a celor care îl traversează ca să prindă o guagua (așa se numesc aici autobuzele) sau să stea la umbră. E Triana aplecată spre marea care a făcut-o să existe.
De neratat
Până aici ajungea marea
Acest teren e umplutură: în acest punct se afla vechiul chei al orașului.
De aici plecau emigranții
Mii de canari cu destinația întâi Cuba, apoi Venezuela, cu geamantanul de carton.
Capela San Telmo
Ocrotitorul marinarilor. O capelă închinată lui lângă debarcader nu e o întâmplare.
Chioșcul modernist
Fier, sticlă și decor vegetal de la începutul secolului al XX-lea. Printre cele mai fotogenice locuri din oraș.
Cum se încadrează în vizita ta la Las Palmas
Se află la capătul cartierului Triana, acolo unde se termină Calle Mayor, și e totodată marele nod de guaguas al orașului: stația San Telmo e chiar aici.
Oprirea înseamnă douăzeci sau treizeci de minute de plimbare fără țintă. E unul dintre acele locuri de care te bucuri pe îndelete și fără un scop anume.
Funcționează foarte bine ca balama: încheie traseul prin Triana și Vegueta, iar de aici iei guagua spre Santa Catalina, port și Las Canteras.
Întrebări frecvente
Unde mergeau oamenii care plecau de aici?
Mai ales în America, cu două destinații gravate în fiecare familie canariană: întâi Cuba și apoi Venezuela. De pe acest vechi debarcader au plecat mii de insulari fugind de foame, cu o valiză de carton și toată speranța înăuntru. Mulți nu s-au mai întors; alții au revenit cu bani și cu un accent nou și au ajutat la ridicarea orașului pe care îl vezi. De aceea aici, când cineva spune „bunicul meu a fost în Venezuela”, nimeni nu se miră. E jumătate de insulă.
