Un turn încununat cu țigle colorate ridică imediat întrebarea logică: ce caută o catedrală într-un sat de mărimea asta? Răspunsul explică totul. Albarracín a fost sediu de episcop, iar dieceza proprie era garanția unei independențe care nu era doar politică.
O episcopie obținută în 1172
Senioria și-a câștigat dieceza în 1172, când Pedro Ruiz de Azagra a obținut un episcop pentru pământul lui. Să ai catedrală însemna independență și pe plan religios: aici nu porunceau nici Castilia, nici Aragonul, nici în cele civile, nici în cele bisericești.
E un detaliu pe care majoritatea vizitatorilor îl trec cu vederea și care e cheia întregului sat. În Evul Mediu, jurisdicția bisericească era la fel de reală ca cea politică, iar să depinzi de o episcopie străină însemna să depinzi de o altă putere.
A fost una dintre cele mai mici dieceze din Spania și, cu timpul, nu a mai putut rămâne singură: a sfârșit unită cu vecina Teruel, cu care împarte astăzi episcopul sub numele de dieceza de Teruel și Albarracín. Dar catedrala a rămas aici.
Pierres Vedel, inginerul apei
Clădirea actuală e mai târzie decât episcopia: a fost ridicată în secolul al XVI-lea de meșterul Martín de Castañeda și de francezul Pierres Vedel, autorul bolților, același inginer care a adus apa la Teruel construind faimosul lui apeduct.
Au ridicat o navă unică, largă și luminoasă, între goticul târziu și Renaștere. Această soluție, o navă unică cu capele între contraforturi, e foarte specifică Aragonului și Levantului și permite spații deschise cu mijloace modeste.
Înăuntru te așteaptă marele retablu al Mântuitorului, sculptat și policromat; corul cu grilajul lui; capelele San Pedro, del Pilar și de las Ánimas, încastrate între contraforturi; și niște picturi gotice pe care timpul le lăsase ascunse și care au ieșit la iveală la restaurări.
Gândește-te la contrastul pe care îl creează ansamblul: case modeste de păstori înghesuite în jurul unei catedrale, totul în aceeași îmbrățișare a zidului. Această lipsă de măsură e tocmai ce face Albarracín unic.
De neratat
O catedrală într-un sat minuscul
Episcopia a fost obținută în 1172 și garanta independența și pe plan religios.
Clădirea e din secolul al XVI-lea
Sub conducerea lui Martín de Castañeda și a francezului Pierres Vedel, care a adus apa la Teruel.
Navă unică și luminoasă
Între goticul târziu și Renaștere, cu capele încastrate între contraforturi.
A fost printre cele mai mici dieceze
Astăzi împarte episcopul cu Teruel, dar catedrala a rămas aici.
Cum se potrivește în vizita ta la Albarracín
Se află în partea de sus a satului, lângă Palatul Episcopal și pe drumul spre castel. Ajungi de la Plaza Mayor în câteva minute de urcuș.
Vizita interioară durează cam treizeci sau patruzeci de minute și include de obicei Muzeul Diecezan. Verifică programul, care e limitat.
Combin-o cu biserica Santa María, care e aproape și spune cealaltă jumătate a poveștii independenței senioriei.
Întrebări frecvente
Ce s-a ales de episcopia aceea atât de micuță?
A fost una dintre cele mai mărunte dieceze ale Spaniei și, cu timpul, nu a mai putut continua singură: a ajuns unită cu orașul vecin Teruel, cu care astăzi împarte episcopul sub numele de dieceza de Teruel și Albarracín. Dar catedrala a rămas aici, ca martoră a vremii în care acest sat avea propria mitră.
