Numele ei ascunde cel mai bine păzit secret al Albarracínului. Când Pedro Ruiz de Azagra a devenit senior al satului în secolul al XII-lea, a făcut ceva viclean: ca să nu se supună nici regelui Castiliei, nici celui al Aragonului, s-a declarat vasal doar al Sfintei Maria, al Fecioarei înseși.
Vasal al nimănui în carne și oase
Raționamentul era impecabil din punct de vedere juridic pentru vremea lui: vasalitatea cerea un senior, iar dacă seniorul ales era Fecioara, niciun rege pământesc nu putea pretinde ascultare. Nerecunoscând niciun monarh în viață, Azagra își garanta independența.
De aceea hramul marian apare peste tot — orașul s-a numit oficial Santa María de Albarracín timp de secole — și de aceea această biserică nu e o parohie oarecare: e simbolul unei libertăți încăpățânate pe care senioria a apărat-o mai bine de un secol.
Iar partea cea mai curioasă e cum a ajuns Azagra senior al Albarracínului: nu i l-a dat niciun rege creștin, ci unul musulman. Se spune că Ibn Mardanish, puternicul „Rege Lup” al Valenciei și al Murciei, i-a încredințat satul.
Cum nu datora senioria nici Castiliei, nici Aragonului, a putut să se declare vasal doar al Sfintei Maria fără ca nimeni să-i conteste asta. E una dintre cele mai ingenioase mișcări politice ale Evului Mediu din Peninsulă.
Să te rogi și să aperi în același timp
Clădirea actuală e din secolul al XVI-lea, atribuită tot mâinii lui Pierres Vedel, inginerul francez care a ridicat și catedrala El Salvador și apeductul din Teruel.
Și a făcut parte din centura defensivă a satului: se roagă și apără în același timp, lucru foarte potrivit pentru un oraș de graniță. Integrarea bisericilor în sistemul de ziduri e obișnuită în Aragonul medieval, iar aici se vede limpede.
Înăuntru te așteaptă portalul cu chipul Fecioarei, o navă sub un tavan înstelat, capele încastrate între contraforturi, retablul San Sebastián, altarul mare și un amvon înconjurat de stucaturi fine.
Să privești această biserică știind de ce poartă acest nume schimbă complet vizita: nu mai e doar un lăcaș de cult, e documentul de întemeiere al independenței Albarracínului.
De neratat
Vasal doar al Fecioarei
Azagra s-a declarat vasal al Sfintei Maria ca să nu se supună nici Castiliei, nici Aragonului.
I l-a dat un rege musulman
Ibn Mardanish, „Regele Lup” al Valenciei și al Murciei, i-a încredințat Albarracín lui Azagra.
Clădire din secolul al XVI-lea
Atribuită lui Pierres Vedel, același de la catedrală și de la apeductul din Teruel.
Biserică și zid în același timp
A făcut parte din centura defensivă a satului: se roagă și apără, foarte potrivit pentru un oraș de graniță.
Cum se potrivește în vizita ta la Albarracín
Se află în centrul istoric, pe traseul care coboară de la Plaza Mayor spre râu. Ajungi în câteva minute din orice punct al satului.
Vizita interioară durează cam douăzeci sau treizeci de minute. Verifică programul, care într-un sat de mărimea asta e limitat și sezonier.
Merge în pereche cu catedrala El Salvador: împreună spun toată povestea felului în care un sat de munte a reușit să nu asculte de niciun rege mai bine de un secol.
Întrebări frecvente
Cum a reușit Azagra să obțină un sat întreg doar pentru el?
Aici e partea curioasă: nu i l-a dat niciun rege creștin, ci unul musulman. Se spune că Ibn Mardanish, puternicul „Rege Lup” al Valenciei și al Murciei, a fost cel care i-a predat Albarracínul lui Pedro Ruiz de Azagra. Nedatorând senioria nici Castiliei, nici Aragonului, a putut să se declare vasal doar al Sfintei Maria și să rămână liber față de amândoi.
