E capătul drumului Camino, și se simte înainte să te uiți la ceva: cimpoaie în depărtare, roți de valize pe granit și oameni care se așază pe jos și plâng pentru că tocmai au ajuns pe jos de foarte departe. În față, fațada Obradoiro, cu cele două turnuri ale ei urcând ca niște rachete. Ce aproape nimeni nu știe e că acest front nu e catedrala: e o cortină de piatră din secolul al XVIII-lea montată în fața bisericii romanice.
O fațadă care e un decor, și unul magnific
A ridicat-o Fernando de Casas Novoa în jurul anului 1740, iar funcția ei era dublă: să ocrotească de ploaia constantă portalul romanic de dedesubt și, mai ales, să-l impresioneze pe pelerinul care sosea după săptămâni de drum. E un baroc cu intenție scenografică, gândit să producă un efect precis într-un moment precis.
Designul se joacă cu verticalitatea extremă: două turnuri de șaptezeci și cinci de metri, un corp central cu geamuri care urcă pe două niveluri și o acumulare de muluri, coloane și pinacluri care nu lasă niciun centimetru în repaus. E una dintre culmile barocului spaniol, iar Casas Novoa i-a dedicat ani întregi.
În spatele acestei pieli a rămas intact Pórtico da Gloria, portalul romanic pe care Maestrul Mateo l-a terminat în 1188 și care timp de secole a fost intrarea principală. Altfel spus: cea mai celebră fațadă din Spania ascunde o capodoperă și mai mare, și o face intenționat.
Piața se citește latură cu latură
Obradoiro e una dintre puținele piețe europene în care fiecare dintre cele patru laturi corespunde unei alte puteri și unui alt stil. În fața catedralei, Pazo de Raxoi, neoclasic din secolul al XVIII-lea, sediul primăriei și al președinției guvernului regional, Xunta: puterea civilă.
În stânga, cu fața spre biserică, Hostal dos Reis Católicos, fondat în 1499 de Isabela și Ferdinand ca spital pentru pelerini și azi parador. E considerat unul dintre cele mai vechi hoteluri în funcțiune din lume, iar portalul lui plateresc merită o oprire. În dreapta, Colexio de San Xerome, cu un portal romanic refolosit: puterea universitară.
Numele pieței înseamnă atelier în galiciană, și e la propriu: în secolele de lucrări, această esplanadă a fost ocupată de pietrari, de pietrele pe jumătate cioplite și de zgomotul dălților. Când au terminat, numele a rămas.
De neratat
Fațada ascunde altă fațadă
În spatele barocului a rămas intact Pórtico da Gloria al Maestrului Mateo, terminat în 1188.
Patru laturi, patru puteri
Catedrala, primăria, spitalul regal și universitatea închid aceeași piață, fiecare în stilul ei.
Obradoiro înseamnă atelier
Aici a fost atelierul pietrarilor în secolele de lucrări. Numele a rămas după ce au terminat.
E pe monede
Cele de unu, doi și cinci cenți au gravată această fațadă. Probabil o porți în buzunar.
Cum se încadrează în vizita ta la Santiago
E centrul a tot și punctul din care se organizează orice traseu. Ocolind catedrala ajungi la celelalte trei piețe — Praterías, Quintana și Inmaculada —, fiecare cu caracterul ei, iar acest circuit de douăzeci de minute e cel mai bun mod de a înțelege clădirea din afară.
Interiorul catedralei se vizitează pe altă intrare și merită timpul lui. Iar pentru priveliștea clasică a ansamblului trebuie să ieși din centrul istoric: punctul de belvedere Obradoiro, în parcul Alameda, e la zece minute de mers pe jos.
Vino în zori sau spre sfârșitul zilei. Pe la mijlocul dimineții piața e plină de grupuri, iar scena care o face unică — pelerinii care sosesc — are loc mai ales la începutul după-amiezii, când intră cei care au plecat devreme la ultima etapă.
Întrebări frecvente
De ce se numește Obradoiro?
Aici mulți cred că vine de la „obra de oro”, operă de aur, din cauza felului în care strălucește piatra în soare. Dar cuvântul, în galiciană, înseamnă „atelier”. Și e la propriu: în secolele lucrărilor, pe chiar această esplanadă s-a instalat atelierul pietrarilor, cu pietrele pe jumătate cioplite și zgomotul dălților de dimineața până seara. Piața a luat numele muncii care a ridicat-o. Îmi place să mă gândesc că pășești pe locul unde s-a născut, lovitură cu lovitură de ciocan, tot ce ai în fața ta.
E adevărat că această fațadă apare pe monede?
Ei bine, da, și probabil o porți în buzunar fără să știi. Monedele spaniole de unu, doi și cinci cenți au gravată chiar această fațadă, cea de la Obradoiro. Așa că acest profil de turnuri este una dintre imaginile Spaniei care călătoresc cel mai mult prin lume, din mână în mână, în milioane de buzunare. Data viitoare când primești restul într-o cafenea, uită-te bine la ele: ai tot orașul Santiago în palmă.
Cum se numesc cele două turnuri?
Fiecare are numele și caracterul lui. Cel din dreapta ta este Torre das Campás, al clopotelor, care marchează orele orașului; cel din stânga ta este Torre da Carraca, numit așa după o veche toacă de lemn care suna în Săptămâna Sfântă, când tăceau clopotele de bronz. Gemene de departe, dar fiecare cu vocea lui. Au în jur de șaptezeci și cinci de metri: multă vreme au fost cel mai înalt lucru care se vedea pe multe leghe de jur împrejur.
