Ce trebuie privit nu e fațada, ci ce o încununează: o streașină din lemn sculptat care iese deasupra străzii aproape trei metri, cu capete, frunze și figuri omenești care se iță cu capul în jos. E una dintre marile streșini ale Renașterii mallorcane, iar când plouă înțelegi de ce a fost făcută așa.
O umbrelă de lemn
Streașina mallorcană nu e un ornament: e o soluție constructivă. O fațadă din gresie poroasă expusă ploii se degradează repede, iar o consolă de trei metri o ține uscată. Faptul că e sculptată în plus cu un bestiar întreg e partea care se vede; funcția e cea care explică mărimea.
Figurile sunt din secolul al XVII-lea și formează o galerie de capete, frunze, ființe omenești și motive vegetale care se apleacă peste gol. Ca să le vezi bine trebuie să te depărtezi până în capătul celălalt al plaza de Cort, pentru că de la piciorul clădirii apar în raccourci.
Clădirea barocă ce susține toate acestea a fost ridicată începând de la mijlocul secolului al XVII-lea peste un vechi spital medieval, cel al lui Sant Andreu, și de atunci găzduiește fără întrerupere conducerea orașului.
Un ceas cu nume propriu și uriașii din vestibul
Ceasul din turn se numește En Figuera. Are nume propriu, ca orice vecin, și timp de generații a dat ritmul vieții în Palma: clopotul lui spunea când se deschide piața, când e vremea rugăciunii și când e vremea să te întorci acasă. Într-un oraș fără ceasuri particulare, ceasul public era infrastructura care organiza ziua.
În vestibul se păstrează gegants, uriașii din carton și lemn care ies să danseze la sărbători, și S'Àliga, vulturul care deschide procesiunea de Corpus, o figură foarte îndrăgită, de tradiție medievală.
Contrastul acesta e foarte tipic pentru Palma: sediul puterii ține în burtă jucăriile uriașe ale sărbătorii. Cea mai serioasă clădire din oraș e și depozitul carnavalului său instituțional.
Pe fațadă e o bancă de piatră pe toată lungimea, cu poreclă proprie: es banc de s'oli, banca uleiului. În Palma se spunea că acolo se așezau cei care n-aveau nimic de făcut, și de aici s-a născut expresia mallorcană estar al banc de s'oli, adică a fi fără meserie și fără ocupație.
De neratat
Streașina e funcțională
Iese trei metri ca să ferească de ploaie o fațadă din gresie poroasă. Sculptura contează cel mai puțin.
Ceasul se numește En Figuera
Are nume propriu. Clopotul lui spunea când se deschide piața, când e vremea rugăciunii și când e vremea să te întorci acasă.
Uriașii locuiesc aici
În vestibul se păstrează gegants și S'Àliga, vulturul de Corpus. Putere și sărbătoare în aceeași clădire.
Es banc de s'oli
Banca de pe fațadă a dat numele unei expresii mallorcane: a fi fără meserie și fără ocupație.
Cum se încadrează în vizita ta la Palma
Domină plaza de Cort, în centrul orașului vechi, și treci inevitabil prin fața ei. De aici pornesc străzile spre Santa Eulàlia, spre traseul curților și spre Paseo del Born.
Interiorul se vizitează la ore limitate și merită dacă se nimerește: pe lângă vestibulul cu uriașii, se văd scara de onoare și sala de plen. Verifică înainte, pentru că accesul depinde de activitatea primăriei.
Și reține streașina. E piesa care trebuie privită, iar ca s-o vezi bine trebuie să traversezi piața și să ridici capul din partea cealaltă.
Întrebări frecvente
Știai că banca de piatră de pe fațadă are o poreclă?
I se spune es banc de s'oli, banca uleiului. În Palma se spunea că acolo se așezau cei care nu aveau nimic de făcut, și de aici s-a născut expresia mallorcană estar al banc de s'oli: a fi fără meserie și fără ocupație. O bancă publică transformată într-o insultă afectuoasă.
