Două turnuri rotunde și masive care flanchează o poartă: e primul lucru pe care îl vede aproape oricine intră în Cartierul Gotic și cel la care cei mai puțini se opresc să se uite. Sunt romane, din secolul al IV-lea, și marcau intrarea principală în Barcino, orașul înconjurat de ziduri care încăpea în întregime în ce azi străbați în douăzeci de minute. Piața din fața lor se numește Plaça Nova și este, cu o ironie foarte barceloneză, cea mai veche piață documentată a orașului.
Un zid ridicat de frică
Barcino a fost întemeiat pe vremea lui Augustus, pe la anul 10 î.Hr., cu un nume interminabil: Colonia Iulia Augusta Faventia Paterna Barcino. Era o colonie mică, de câteva mii de locuitori, fără mare importanță strategică, și în primele ei secole a trăit fără să aibă nevoie de apărări serioase.
Asta s-a schimbat în secolul al IV-lea. În fața instabilității imperiului și a amenințării incursiunilor, orașul s-a înconjurat cu un zid formidabil: cam 1.300 de metri de perimetru, între 8 și 9 metri înălțime și șaptezeci și opt de turnuri. A fost construit în grabă, și aici e detaliul care îl trădează.
Uită-te la baza zidurilor: sunt blocuri refolosite, pietre funerare, fragmente de inscripții și bucăți smulse din monumente mai vechi, îndesate fără nicio grijă ca simplu material de umplutură. Barcelona a zidit numele propriilor morți în zidul care o apăra. E reciclarea unui imperiu speriat și o poți atinge cu mâna.
Ce să privești în piață
Între cele două turnuri trecea decumanus, strada principală a orașului roman, care azi e Carrer del Bisbe. Apeductul care aproviziona Barcino intra chiar pe aici: în zidul din stânga se păstrează, reconstruite, două arcade, la înălțimea ochilor, pe care aproape nimeni nu le recunoaște drept ceea ce sunt.
Vizavi, clădirea Col·legi d'Arquitectes rupe cu tot restul. Friza ei cu linii albe incizate în beton a desenat-o Pablo Picasso la începutul anilor șaizeci, cu uriași, sardane și copii cu ramuri de sărbătoare. Picasso nu s-a mai întors niciodată în Spania după război: a desenat aceste frize din Franța, iar alții le-au executat aici.
Contrastul e tot rostul acestei piețe: zid din secolul al IV-lea, catedrală gotică în dreapta, Picasso vizavi și un târg de antichități joia. Patru straturi de oraș în cincizeci de metri, și niciunul nu se obosește să le ascundă pe celelalte.
De neratat
Pietrele funerare din zid
Blocuri funerare refolosite ca umplutură. Orașul și-a îngropat morții, cu numele lor, în propria apărare.
Arcadele apeductului
Reconstruite la înălțimea ochilor, în stânga. Aproape nimeni nu știe ce privește.
Friza lui Picasso
Uriași și sardane desenați din Franța de un pictor care nu s-a mai întors niciodată în Spania.
Piața „nouă” din 1355
Se numește Nova pentru că a fost nouă în secolul al XIV-lea. E cea mai veche documentată din Barcelona.
Cum se potrivește în vizita ta la Barcelona
E poarta firească de intrare în Cartierul Gotic. La treizeci de metri e Catedrala; pe Carrer del Bisbe, pe sub faimosul pod neogotic, ajungi în Plaça de Sant Jaume în trei minute; iar mergând mai departe spre mare apare Call, cartierul evreiesc medieval.
Dacă te interesează Barcelona romană, acesta e primul punct al unui traseu care continuă la Temple d'August — patru coloane ascunse într-o curte de pe Carrer Paradís —, în Plaça del Rei și mai ales sub pământ: MUHBA păstrează patru mii de metri pătrați de străzi, vopsitorii și o fabrică de garum din Barcino romană.
Vino dis-de-dimineață. De la unsprezece încolo, piața aceasta e punctul de întâlnire al tuturor grupurilor care încep un tur prin Cartierul Gotic, iar atmosfera se schimbă complet. La nouă dimineața auzi ecoul propriilor pași în zid.
Întrebări frecvente
De ce se numește Plaça Nova dacă e atât de veche?
Aici e ironia care îmi place mult: îi spun „nouă”, dar este cea mai veche piață documentată din Barcelona, cu numele ei scris deja în anul 1355. A fost „nova” când au deschis-o în fața porții romane, câștigând spațiu de la zid; apoi timpul a trecut, s-au născut piețe în tot orașul, iar aceasta a rămas cu numele ei de nou-venită, deși le întrecea pe toate celelalte cu secole. Un „nouă” care e veteran sadea.
De unde vine numele Barcino?
Romanii au fost cei care au întemeiat orașul, pe vremea împăratului Augustus, pe la anul zece înainte de Hristos, cu un nume foarte lung: Colonia Iulia Augusta Faventia Paterna Barcino. Din acea ultimă bucățică, Barcino, a ieșit de-a lungul secolelor „Barcelona”. Și există o legendă frumoasă care îl leagă de familia cartagineză a Barca, cea a lui Hannibal; istoricii nu o cred, dar nouă, locuitorilor Barcelonei, ne place s-o povestim.
Și friza aceea modernă din față?
Ridică privirea spre clădirea Col·legi d'Arquitectes, chiar în fața turnurilor romane: friza aceea din linii albe a desenat-o Pablo Picasso la începutul anilor șaizeci, cu uriași, sardane și copii cu ramuri de sărbătoare. El nu s-a mai întors niciodată în Spania după război, așa că a desenat-o din Franța, iar aici a fost gravată cu jet de nisip. Două mii de ani de distanță privindu-se față în față într-o singură piață.
