Barcelona · Ce să vezi

Sant Pau del Camp

Ascunsă printre clădirile din Raval, mică, din piatră întunecată și cu forme rotunde, se află cea mai veche biserică încă în picioare din Barcelona. Sant Pau del Camp înseamnă „Sfântul Pavel de la Câmp”, iar numele spune tot: când a fost ridicată, aici erau grădini de zarzavat în afara zidurilor. Mănăstirea e documentată deja în anul 911. Înăuntru e un claustru minuscul cu arcade lobate, unul dintre cele mai rare și mai frumoase lucruri ale romanicului catalan, și se află la cinci minute de La Rambla.

O mie de ani de câmp în mijlocul orașului

Dovada vechimii ei e înăuntru: piatra funerară a lui Guifré Borrell, conte de Barcelona și fiu al lui Guifré el Pilós, contele aproape legendar de la care pornește dinastia catalană. Guifré Borrell a murit pe la anul 911, iar epitaful lui e unul dintre cele mai vechi documente scrise care se păstrează în oraș.

Acea primă mănăstire a fost probabil rașată în 985, când Almanzor a coborât de la Córdoba și a incendiat Barcelona. Biserica pe care o vezi azi e o reconstrucție din secolul al XII-lea, romanică de manual: plan în cruce greacă, turlă octogonală și un portal cu capiteluri sculptate cu fiare, frunze și figuri.

Și a rămas câmp multă vreme. Raval n-a fost urbanizat până la construirea zidului din secolul al XIV-lea, iar timp de secole a fost zona grădinilor, a spitalelor și a mănăstirilor: tot ce orașul nu voia înăuntru. Biserica a rămas neclintită în timp ce în jurul ei creșteau mai întâi industria și apoi cel mai dens cartier din Europa.

Claustrul cu arcade lobate

E foarte mic, doar câțiva metri pe latură, și are o particularitate care sare în ochi: arcadele lui nu sunt semicirculare, ci polilobate, decupate în lobi, cu un aer neîndoielnic din al-Andalus. În romanicul catalan e o raritate remarcabilă, iar explicația cea mai acceptată e contactul cu arta din al-Andalus prin meșteri și modele care circulau prin peninsulă.

Uită-te și la portalul exterior: câteva capiteluri de marmură nu sunt romanice, ci mult mai vechi, refolosite dintr-o clădire vizigotă sau romană târzie. E aceeași practică pe care o vei vedea la zidul roman din Plaça Nova: să construiești cu ce aveai la îndemână.

Pe capitelurile claustrului e un bestiar complet, tocit de o mie de ani de intemperii: păsări față în față, patrupede, figuri umane schematice. Merită să te apropii mult, pentru că uzura a șters detaliile și se deslușesc doar de aproape.

De neratat

Piatra funerară din anul 911

Guifré Borrell, fiul lui Guifré el Pilós. Unul dintre cele mai vechi documente scrise din Barcelona.

Claustrul polilobat

Arcade decupate în lobi, cu ecou din al-Andalus. O raritate în tot romanicul catalan.

Capitelurile refolosite

Două piese de marmură din portal sunt mai vechi decât romanicul: vizigote sau romane târzii.

Câmpul care a dispărut

S-a numit „del Camp” pentru că asta era. Azi e în cel mai dens cartier din Europa.

Cum se potrivește în vizita ta la Barcelona

Se află la capătul de sud al Raval, la zece minute de MACBA coborând pe Rambla del Raval — unde e pisica grasă de bronz a lui Botero — și la cinci minute de Paral·lel și de Drassanes.

Vizita e scurtă, douăzeci de minute cu claustrul, iar biletul costă foarte puțin. Programul e limitat și cu pauză la prânz, așa că e bine să-l verifici: e o biserică în care se țin slujbe, nu un muzeu, și asta face și ea parte din farmecul ei.

Contrastul cu restul traseului prin Raval e tot farmecul: treci de la arta contemporană a MACBA la magazinele second-hand, de la pisica lui Botero la o biserică de o mie de ani, în mai puțin de un kilometru. Niciun alt cartier din Barcelona nu face acest drum într-un spațiu atât de mic.

Întrebări frecvente

Cum se știe că este atât de vechi, din anul 911?

Datorită unei pietre funerare păstrate înăuntru. Este mormântul contelui Guifré Borrell, fiul nimănui altcuiva decât lui Guifré el Pilós, acel aproape legendar Wilfred cel Păros al conților de Barcelona. Guifré Borrell a murit pe la anul 911, iar epitaful lui, sculptat în piatră, este unul dintre cele mai vechi care se păstrează în oraș. Acel nume gravat este cel care ancorează mănăstirea de o dată atât de incredibil de îndepărtată. Ai în fața ta piatră de peste o mie de ani, cu adevărat.

Arcadele acelea ale claustrului au o formă foarte ciudată, nu?

Ce ochi bun ai! Acele arcade ondulate, decupate în lobi, au un aer aproape arab, un ecou al Al-Andalus pe care rareori îl vei găsi în romanicul catalan. Și mai este ceva: dacă te uiți la portalul de la intrare, câteva capiteluri de marmură nu sunt romanice, sunt mult mai vechi, refolosite dintr-o clădire vizigotă anterioară. Adică au reciclat pietre de acum secole ca să ridice această biserică. Un adevărat colaj de o mie de ani.

Și de ce a trebuit reconstruită?

Pentru că, cel mai probabil, a fost distrusă. În anul 985 a coborât din Córdoba temutul Almanzor și a ars întreaga Barcelona, fără milă; acea primă mănăstire de la marginea orașului avea toate șansele să cadă în acel raid. Ceea ce vezi astăzi, biserica de piatră întunecată, a fost ridicată mai târziu, abia în secolul al XII-lea, peste amintirea a ceea ce fusese distrus. De aceea este atât de sobră și de masivă: s-a născut în vremuri în care un templu trebuia să reziste și la orice ar fi venit.

Descoperă Barcelona și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Barcelona

Santa Maria del Mar

Torre del Rellotge

Bazilica Sagrada Família

Carrer de Montcada

Casa Vicens, prima casă a lui Gaudí

El Born Centre de Cultura i Memòria