Marele teatru al Murciei, inaugurat în 1862 în prezența reginei Isabela a II-a. Terenul acesta era grădina de zarzavat a unei vechi mănăstiri dominicane, și abia după secularizările din secolul al XIX-lea s-a putut ridica aici un templu al altui cult: cel al scenei. Și vine cu o legendă de foc lipită de el.
Un teatru pe o grădină de mănăstire
Secularizarea lui Mendizábal, din 1836, a scos la vânzare bunurile ordinelor religioase din toată Spania și a eliberat suprafețe uriașe de teren urban în centrul orașelor. O bună parte din teatrele, piețele și scuarurile spaniole din secolul al XIX-lea stau pe locul unor foste mănăstiri.
Aici s-a întâmplat exact asta: grădina dominicanilor a devenit marele teatru al orașului, cu regina în lojă în ziua inaugurării, în 1862.
Zece ani mai târziu a luat numele lui Julián Romea, actor din Murcia care a fost o vedetă a vremii lui și una dintre marile figuri ale scenei spaniole din secolul al XIX-lea. Faptul că orașul și-a botezat teatrul cu numele unui actor local spune destul despre mândria pe care o simțea pentru el.
În exterior e eclectic, cu acel amestec de referințe clasice atât de tipic secolului al XIX-lea; în interior e un teatru complet în stil italian: vestibul, scară spre loji, sală în potcoavă în roșu și auriu cu tavan pictat, cortină și scenă.
Blestemul călugărului
Legenda spune că un călugăr din mănăstirea expropriată a blestemat teatrul cu trei incendii. Iar ce frapează e că au existat focuri reale: Romea a ars de mai multe ori în secolul al XIX-lea și a trebuit reconstruit după flăcări.
Acele incendii adevărate au fost combustibilul perfect pentru ca legenda să se aprindă cu putere. E un mecanism foarte obișnuit: superstiția se agață de fapte verificabile, iar de acolo înainte nimeni n-o mai poate demonta.
Și există un obicei care e încă viu: se spune că la fiecare spectacol un bilet e retras de la vânzare, ca teatrul să nu se umple niciodată de tot și blestemul să nu se împlinească. Fie că e un rit real sau o poveste bine spusă, face parte din clădire.
Incendiile teatrelor au fost de altfel o problemă structurală a secolului al XIX-lea în toată Europa: decoruri din pânză, iluminat cu gaz și structuri din lemn. Normele moderne de siguranță scenică s-au născut tocmai din acele catastrofe.
De neratat
Inaugurat în 1862
În prezența reginei Isabela a II-a, pe vechea grădină de zarzavat a unei mănăstiri dominicane.
L-a făcut posibil secularizarea
Cea a lui Mendizábal, din 1836, a eliberat terenuri mănăstirești în centrele a jumătate din Spania.
Poartă numele unui actor
Julián Romea, din Murcia, vedetă a scenei spaniole din secolul al XIX-lea. A fost rebotezat în 1872.
Blestemul călugărului
Trei incendii anunțate, și a ars de-adevăratelea de mai multe ori. Se retrage un bilet la fiecare spectacol.
Cum se încadrează în vizita ta la Murcia
Se află în plaza de Julián Romea, lângă strada Trapería și la câteva minute de Real Casino. Face parte din axa centrului istoric.
Vizita ghidată în interior durează vreo patruzeci de minute și merită ca să vezi sala în potcoavă. Verifică programul spectacolelor și al vizitelor: e încă un teatru activ.
Foarte aproape sunt plaza de Santo Domingo, cu ficusul ei monumental, și plaza de Santa Catalina, care e epicentrul tapas-urilor din Murcia.
Întrebări frecvente
Bine, blestemul e legendă… dar chiar a ars?
Chiar a ars, și nu o singură dată. Teatrul Romea a suferit incendii reale în secolul al XIX-lea și a trebuit reconstruit după flăcări. Focurile acelea adevărate au fost combustibilul perfect pentru ca legenda călugărului și a blestemului său să se aprindă cu atâta forță.
