Una dintre marile opere ale barocului spaniol și una dintre cele mai rare: piatra se mișcă, se umflă și se adâncește, plină de coloane, nișe și sfinți, ca un retablu uriaș scos din biserică și pus sub cerul liber. Iar în spate nu e un templu baroc, ci o catedrală gotică, cu două secole mai veche.
Un retablu sub cerul liber
A fost ridicat între 1737 și 1754 la comanda cardinalului Belluga, după desenul arhitectului Jaime Bort. Ideea e explicită: să ducă limbajul retablului — piesa cea mai spectaculoasă din interiorul unei biserici baroce — pe fațadă, ca să-l vadă tot orașul.
Rezultatul e o fațadă de piatră cu adâncime reală, cu planuri care înaintează și se retrag și o densitate decorativă atinsă în puține locuri din Spania. Nu există nicio suprafață plană pe care să-ți odihnești privirea.
Detaliul care schimbă totul e curbura: imafronte-ul e concav, se curbează spre interior ca o nișă mare sau ca niște brațe deschise, lucru foarte rar la o fațadă. De aceea, când te așezi în fața lui, simți că piatra te învăluie și te împinge spre biserică.
Iar sus, atât de sus încât aproape nimeni nu se uită la ei, sunt sfinții casei: Fecioara încununând ansamblul, iar în nișele laterale Fulgențiu și Florentina, frați și patroni ai orașului Murcia, însoțiți de Leandru și Isidor.
Înăuntru, o altă catedrală
Să treci pragul înseamnă să schimbi secolul. În spatele acestei scenografii din secolul al XVIII-lea e o navă gotică din secolele XIV–XV, cu bolțile ei pe nervuri și o sobrietate structurală care nu are nimic de-a face cu ce vezi afară.
Sub altarul principal se păstrează inima lui Alfonso al X-lea cel Înțelept, care a cerut în mod expres să fie înmormântat în parte aici, din afecțiunea pe care o avea pentru orașul pe care îl încorporase Castiliei. E unul dintre cele mai neobișnuite locuri de odihnă regale din Spania.
Bijuteria artistică e Capilla de los Vélez, cu o boltă în stea de o complexitate extraordinară, din cel mai ambițios gotic flamboyant care s-a făcut în Peninsulă. Merită să-i dedici un timp aparte.
Vizita se completează cu corul, Muzeul Catedralei și urcarea în turn, care e un capitol în sine: aproape trei secole de lucru și cea mai bună panoramă asupra orașului și a huertei.
De neratat
Un retablu scos în stradă
Ridicat între 1737 și 1754 la comanda cardinalului Belluga, după proiectul lui Jaime Bort.
Fațada e concavă
Se curbează spre interior ca niște brațe deschise, lucru foarte rar. De aceea pare că te învăluie.
În spate e o catedrală gotică
Cu două secole mai veche: o navă cu bolți pe nervuri din secolele XIV–XV, fără nimic baroc.
Aici e inima lui Alfonso al X-lea
Sub altarul principal, prin voința expresă a regelui care a încorporat Murcia Castiliei.
Cum se încadrează în vizita ta la Murcia
Domină Plaza del Cardenal Belluga, inima monumentală a orașului, cu Palatul Episcopal și Extinderea Primăriei, opera lui Rafael Moneo, închizând celelalte laturi.
Să-l vezi din afară îți ia cincisprezece minute, vizita în interior cu muzeul în jur de o oră, iar turnul încă o vreme. Verifică programul, care se adaptează slujbelor.
De aici pornește tot centrul istoric: Trapería spre nord, Glorieta și Podul Vechi spre râu, iar San Juan de Dios la un pas, deasupra alcázar-ului arab.
Întrebări frecvente
Și figurile acelea care încununează fațada?
Ridică bine privirea până sus de tot: acolo te veghează Fecioara, căreia îi este închinată catedrala. Iar în nișele laterale îi vei vedea pe cei patru sfinți ai casei: Fulgencio și Florentina, frați și patroni ai Murciei, însoțiți de Leandro și Isidoro. Sunt atât de sus încât aproape nimeni nu se uită la ei, dar veghează de secole asupra orașului.
De ce pare că fațada te îmbrățișează?
Nu e doar impresia ta. Imafrontele, fațada principală, e concav, se curbează spre înăuntru ca o nișă mare sau ca niște brațe deschise, lucru foarte rar la o fațadă. De aceea, când te așezi în fața lui, simți că piatra te învăluie și te împinge spre biserică.
