Nu e pătrată și nici regulată: e un triunghi alungit, o pâlnie de piatră care se îngustează și se lărgește după capriciul stâncii. Locuitorii din Cuenca nu și-au ales forma pieței principale, au înghesuit-o unde i-a lăsat muntele, iar din această imposibilitate a ieșit una dintre piețele cu cel mai mult caracter din Spania.
Forma a dat-o terenul
Piața principală castiliană canonică e un dreptunghi regulat, cu arcade, trasat pe teren plat. Aici asta era imposibil: orașul vechi din Cuenca ocupă o creastă stâncoasă foarte îngustă între două defilee și nu există nicio suprafață plană destul de mare.
Așa că piața s-a adaptat. Se lărgește unde stânca a permis și se îngustează unde nu, formând acest triunghi neregulat în care nicio latură nu are aceeași lungime ca alta și nicio fațadă nu e exact în fața alteia.
Latura cea mai îngustă e închisă de primărie, o clădire barocă din secolul al XVIII-lea ridicată pe trei arcade prin care trece strada. E o soluție strălucită: clădirea nu închide piața, o încadrează, iar trecerea continuă pe dedesubt.
Las Turbas și de ce piața aceasta e centrul
Împrejur se aliniază balcoanele unor case nobiliare din secolele al XV-lea–al XVIII-lea, vopsite în tonuri calde, cu grilajele și blazoanele lor, iar pe latura largă domină fațada catedralei. Secole la rând, aici a fost piață, arenă improvizată pentru coride, scenă de proclamații și de sărbători.
Și continuă să fie punctul de întâlnire implicit: în Cuenca îți dai întâlnire „în piață” fără să mai fie nevoie de alte precizări. Aici sunt cafenelele, aici bat clopotele și pe aici trece toată lumea, pentru că e și trecerea obligatorie între partea de sus și cea de jos a orașului vechi.
În Săptămâna Sfântă e inima procesiunilor, iar în noaptea spre Vinerea Mare izbucnește aici Las Turbas: sute de tobe și de trompete sfâșiind tăcerea într-un vacarm care ți se înfige în piept. E una dintre cele mai intense tradiții din Spania și umple orașul până la refuz.
În restul anului, piața trăiește cu altă intensitate, mai domestică. Să stai pe o terasă spre seară, cu catedrala în față și forfota vecinilor, e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face în Cuenca fără să plătești bilet.
De neratat
E triunghiulară
N-a putut fi dreptunghiulară: creasta stâncoasă nu oferea suprafață plană. Forma a impus-o terenul.
Primăria pe arcade
Barocă, din secolul al XVIII-lea, ridicată pe trei arcade prin care strada trece și azi. Nu închide piața: o încadrează.
Las Turbas
Noaptea spre Vinerea Mare: sute de tobe și de trompete. Una dintre cele mai intense tradiții din Spania.
„În piață”
Punctul de întâlnire implicit al orașului și trecerea obligatorie între partea de sus și cea de jos a orașului vechi.
Cum se încadrează în vizita ta la Cuenca
E centrul logistic al orașului vechi și punctul din care se organizează traseul. De aici intri în catedrală, cobori la Casas Colgadas pe calle Obispo Valero și urci spre castel pe Ronda de Julián Romero.
Ține cont de pantă: se ajunge pe jos din orașul de jos, dar urcușul e serios. Există un lift public care leagă cele două părți și există și autobuz urban, iar să le folosești la urcare și să cobori pe jos e o decizie înțeleaptă.
E cea mai bună zonă ca să mănânci și să bei ceva, cu avantajul că aproape tot ce merită văzut e la mai puțin de zece minute de mers pe jos de aici.
Întrebări frecvente
De ce atâtea tobe în zorii Vinerii Mari?
Pentru că Las Turbas, adică gloatele, recreează gloata, mulțimea care și-a bătut joc de Hristos pe drumul spre Calvar. De aceea, cu cât e mai mare vacarmul tobelor și al trâmbițelor, cu atât mai bine: zgomotul imită acele batjocuri. Este una dintre cele mai intense și mai emoționante tradiții din toată Spania.
