Patru coloane de piatră încununate de o cruce, de cealaltă parte a râului Adaja, iar de aici cea mai bună priveliște asupra orașului Ávila care există: inelul întreg al zidului pe deal, turnurile rotunde îndreptate spre cer și acoperișurile înghesuite ale unui oraș care încape în incinta lui. E o troiță din 1566, dar de secole e mai ales locul de unde se privește orașul.
Ce e un humilladero
Humilladero-urile erau mici construcții ridicate lângă drumuri, la intrarea în orașe, pentru ca drumețul care sosea sau cel care pleca să se oprească o clipă să se roage în fața crucii. Numele vine de la acest gest de a te umili, de a te pleca.
Acesta a fost ridicat în 1566 și avea în plus o funcție procesională: marca punctul până la care ieșeau procesiunile în cinstea lui San Segundo, primul episcop al orașului. Adică era în același timp reper de drum, hotar simbolic și stație religioasă.
Forma lui — patru coloane dorice care susțin un antablament, cu crucea în centru — e cea a unui mic templu clasic redus la minimum. Nu are ziduri, nici acoperiș: doar structură, într-un loc unde important e ce se vede prin ea.
Aici a fost prinsă Tereza
Tradiția plasează exact în acest punct unul dintre cele mai povestite episoade din copilăria Sfintei Tereza. La șapte ani, ea și fratele ei Rodrigo au ieșit din oraș pe jos, cât se poate de serios, spre ținutul maurilor, cu intenția de a se lăsa martirizați și de a câștiga raiul o dată pentru totdeauna.
Un unchi i-a ajuns din urmă aici și i-a adus înapoi acasă. E o anecdotă care se povestește ca pitorească, dar spune destul despre mediul în care a crescut: o fetiță de șapte ani care înțelege martiriul ca pe un plan concret nu apare din senin, apare dintr-o întreagă cultură.
Fratele ei Rodrigo, celălalt fugar, a sfârșit prin a se îmbarca spre Indii și a murit luptând acolo câțiva ani mai târziu. Cei doi copii care au fugit împreună în acea dimineață au ajuns, fiecare în felul lui, exact unde voiau să ajungă.
De neratat
Priveliștea completă asupra zidului
Din interior e imposibil să percepi inelul ca obiect. De aici apare întreg pe deal.
O troiță din 1566
Reper de drum unde drumețul se oprea să se roage și hotarul până la care ieșeau procesiunile lui San Segundo.
Aici a fost prinsă Tereza
La șapte ani fugea spre ținutul maurilor cu fratele ei ca să se lase martirizată. Un unchi i-a ajuns din urmă în acest punct.
Fă-l primul
Să vezi zidul întreg înainte să intri dă sens la tot ce parcurgi apoi pe jos în incintă.
Cum se potrivește în vizita ta la Ávila
Se află de cealaltă parte a râului Adaja, la vreo cincisprezece minute de mers pe jos de la Puerta del Alcázar, traversând podul, sau la cinci minute cu mașina. Accesul e liber, fără bilet și fără program.
Logic e să vii aici mai întâi, înainte să intri în oraș, pentru că din acest punct înțelegi dintr-odată zidul ca obiect întreg, lucru imposibil de perceput din interior. După aceea, tot ce parcurgi pe jos capătă sens.
Momentul potrivit e apusul, când granitul se aurește, sau noaptea, cu zidul iluminat. Și ține cont de vânt: aici, la peste o mie o sută de metri și în câmp deschis, bate aproape mereu și e rece.
Întrebări frecvente
Ce este un humilladero?
Îți spun pentru că numele înșală. Un humilladero era o mică construcție care se ridica la intrarea în orașe, lângă drum, pentru ca drumețul care sosea, sau cel care pleca, să se oprească o clipă să se roage și să se umilească în fața crucii; de aici numele. Acesta marca limita orașului Ávila dinspre apus, pe drumul spre Salamanca. O piatră de graniță spirituală, să zicem: ultimul lucru din oraș înainte să pornești în lume.
Și ce s-a întâmplat cu cei doi copii fugari?
La întoarcere au primit o săpuneală zdravănă, firește. Dar uită-te cât de diferită a fost soarta fiecăruia. Tereza, știi deja, a ajuns sfântă. Iar fratele ei Rodrigo, cel care o însoțise în căutarea martiriului, a ajuns să treacă marea: s-a îmbarcat de tânăr spre Indii și a murit ani mai târziu luptând în America, în războaiele cuceririi. Două feluri foarte diferite de a urmări gloria pe care o visaseră împreună în copilărie chiar aici.
