Plaza de Santa Ana
Trasată în 1478, cu catedrala și primăria față în față. Schema care s-a repetat apoi în zeci de orașe din America.

O piață principală cu biserica la un capăt și conducerea orașului la celălalt, trasată aici înainte să existe vreun oraș spaniol în Lumea Nouă.
🎧 Pe traseul Vegueta: catedrala, Columb și cartierul fondatorVegueta e cartierul în care castilienii au fondat Las Palmas în 1478, cu paisprezece ani înainte ca Columb să traverseze Atlanticul. Și nu e doar un oraș vechi frumos: schema lui urbană —piață principală dreptunghiulară, biserica pe o latură, puterea civilă pe cealaltă— a devenit modelul după care au fost fondate apoi zeci de orașe în America.
Plaza de Santa Ana e un dreptunghi deschis, cu catedrala la un capăt și Casas Consistoriales, primăria, la celălalt, privindu-se față în față. Dumnezeu și conducerea orașului, cu spațiul public între ele.
A fost una dintre primele piețe principale gândite după o schemă atât de explicită, iar modelul a călătorit: a devenit tiparul urbanistic al fondărilor coloniale spaniole în America și s-a repetat, cu variații, din Mexic până la Río de la Plata.
Că asta s-a întâmplat aici nu e o întâmplare. Canarele au fost laboratorul expansiunii atlantice castiliene: aici s-au încercat cucerirea, împărțirea pământurilor, evanghelizarea și fondarea de orașe înainte de a fi aplicate pe continentul american.
În fața catedralei sunt opt câini de bronz culcați pe piedestaluri, sculptura cea mai fotografiată din oraș. Fac aluzie la una dintre etimologiile clasice ale numelui Canarias, pe care Pliniu cel Bătrân l-a legat de câinii mari —canes— pe care romanii i-au găsit aici.
Trasată în 1478, cu catedrala și primăria față în față. Schema care s-a repetat apoi în zeci de orașe din America.
Catedrala întregului arhipelag: gotică pe dinăuntru, cu coloane ca niște palmieri de piatră, neoclasică pe dinafară. Există lift până în turn.
Descarcă aplicația și descoperă Las Palmas offline, oricând vrei. Parcurge traseul pe jos Vegueta: catedrala, Columb și cartierul fondator cu un ghid local în ureche.
Descoperă mai multe despre Viavoy →Catedrala a fost începută în jurul anului 1500, la scurt timp după fondarea orașului, și a fost considerată terminată abia în secolul al XIX-lea. Aproape patru secole, și de aceea funcționează ca o carte de arhitectură: gotică pe dinăuntru, neoclasică pe dinafară.
Interiorul e partea surprinzătoare: coloane foarte înalte care se deschid sus în nervuri ca niște palmieri de piatră. Fațada, mai severă, e de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și e legată de José Luján Pérez, părintele sculpturii canariene, născut în 1756 într-o familie foarte modestă dintr-un sat din nord.
Există lift până în clopotniță, iar de acolo de sus Vegueta se desfășoară întreagă. E cea mai bună panoramă asupra cartierului și e bine s-o vezi la începutul vizitei.
Lipit de biserică se deschide Patio de los Naranjos, claustrul, moștenire directă a moscheilor din Al-Andalus: curți în care credincioșii așteptau printre portocali înainte să intre la rugăciune. În jurul lui e organizat Muzeul Diecezan, cu picturi flamande pe lemn sosite pe mare când insulele erau escală a comerțului atlantic.
Orașul a suferit ce suferea orice port de pe drumul spre Indii. În 1595 Francis Drake a încercat și a plecat cu mâna goală; în 1599 flota olandeză a lui Pieter van der Does l-a cucerit, l-a jefuit și i-a dat foc, iar o bună parte din ce exista a ars.
Museo Canario, fondat în 1879 de medicul Gregorio Chil, păstrează cea mai mare colecție din lume de rămășițe ale vechilor locuitori ai insulei. E vizita cea mai impresionantă din cartier și cea care îți schimbă cel mai mult felul în care privești Gran Canaria.
Casa lui Columb era de fapt Casa del Gobernador, casa guvernatorului. Tradiția spune că acolo a stat Columb în 1492 și nu există niciun document care s-o dovedească, dar escala chiar a avut loc: au reparat cârma corabiei Pinta și au schimbat velele corabiei Niña cu unele pătrate. Curțile ei în semiîntuneric sunt printre cele mai frumoase lucruri din oraș.
Pe aceeași stradă e CAAM, unde Sáenz de Oíza a păstrat fațadele de piatră și a golit interiorul ca să încapă înăuntru un muzeu de artă contemporană cu vocație tricontinentală: să privească arta dinspre Atlantic, între Europa, Africa și America.
Iar colțul în care aproape nimeni nu calcă e Plaza del Espíritu Santo, cu o fântână acoperită de un mic templu de piatră —una dintre foarte puținele fântâni acoperite din arhitectura hispanică—, plătită de locuitori prin subscripție publică în secolul al XIX-lea. Aici se aude doar apa.
Fondat în 1879. Sute de cranii, mumii, idoli și pintaderas ale vechilor canarieni, în cea mai mare colecție din lume.
O fântână acoperită de un mic templu de piatră, una dintre foarte puținele din arhitectura hispanică. Colțul cel mai liniștit din centrul istoric.
Pe 24 iunie 1478, de ziua Sfântului Ioan, când căpitanul castilian Juan Rejón și-a așezat tabăra de cucerire într-un palmier și a botezat-o Real de Las Palmas. De la acei palmieri vine numele orașului. Nu era încă un oraș, ci un fortin: piețele și bisericile au venit mai târziu.
Pentru că schema ei —piață dreptunghiulară cu biserica la un capăt și puterea civilă la celălalt— a fost una dintre primele aplicate într-un mod atât de explicit, iar apoi a traversat Atlanticul și a devenit tiparul urbanistic al fondărilor coloniale spaniole în America. Canarele au funcționat ca laborator al acestei expansiuni.
Aproape patru secole. A fost începută în jurul anului 1500, la scurt timp după fondarea orașului, și a fost considerată terminată abia în secolul al XIX-lea. De aceea e ca o carte de arhitectură: interiorul e gotic, cu coloane care se deschid sus ca niște palmieri de piatră, iar fațada exterioară e neoclasică, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Opt câini culcați pe piedestaluri în fața catedralei, sculptura cea mai fotografiată din oraș. Fac aluzie la una dintre etimologiile clasice ale numelui Canarias, pe care Pliniu cel Bătrân l-a legat de câinii mari găsiți de romani pe aceste insule. E o teorie disputată, dar câinii sunt și pe stema arhipelagului.
Nu există niciun document care s-o dovedească. Clădirea era de fapt Casa del Gobernador, reședința celor care conduceau insula abia cucerită. Ce e documentat e că flota a făcut escală în Gran Canaria în 1492 ca să repare cârma corabiei Pinta și să schimbe velele corabiei Niña cu unele pătrate.
O jumătate de zi bună dacă faci traseul pe afară cu una sau două intrări și o zi întreagă dacă vizitezi toate muzeele: El Museo Canario, Casa de Colón, CAAM și Muzeul Diecezan, pe lângă catedrală și turnul ei. E un cartier compact și complet pietonal.
În timpul sărbătorii Corpus Christi, străzile și piața din Vegueta se acoperă cu covoare efemere făcute din sare colorată, flori și nisip vulcanic, peste care trece apoi procesiunea. E una dintre cele mai spectaculoase tradiții ale orașului și atrage mii de oameni în fiecare an.
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Las Palmas offline, oricând vrei.

Continuă să citești



